Apă puțină sau murdară? Dacă nu găsim rapid niște miliarde de euro, va trebui să alegem

La 10 ani după referendumul pentru Brexit, o fundație patronată de regele Charles al III-lea, cu nume de poet român, primește un premiu simbolic de 20.000 de euro de la Comisia Europeană pentru că a făcut un sistem de tratare a apelor într-un sătuc săsesc din Transilvania.

Satul este Viscri, de lângă Brașov, cu 400 de suflete în vreo 200 de case cândva abandonate și o biserică fortificată în patrimoniul UNESCO, devenit faimos acum două decenii, când pe-atunci-prințul Charles și-a cumpărat acolo una dintre cele 10 proprietăți rurale din România.

Fundația se numește Mihai Eminescu Trust, înființată inițial în Marea Britanie în 1987 cu scopul conservării satelor tradiționale și care s-a așezat în România din 2000, sub patronajul prințului de Wales.

Sistemul de tratare a apelor este natural, fără curent, inspirat de modele similare din vestul Europei. A fost pus în funcțiune în 2011, după un deceniu de lupte birocratice.

„Inovația” premiată acolo a fost, practic, încăpățânarea de a-l face într-o țară unde chiar și azi 40% dintre locuințe nu au canalizare, iar 15-20% nu au nici măcar toaletă în casă.

În anii '90, când prințul Charles a vizitat prima dată România, lucrurile stăteau chiar mai rău. Casa de la Viscri a luat-o cu 15.000 de euro, iar pe altele chiar și cu 5.000, dar nici vorbă de facilități sanitare demne de vreun rege. Modernizările – cu tot cu grupuri sanitare – au mai înghițit o sută de mii. O casă asemănătoare din vecinătate stă acum la vânzare pentru aproape jumătate de milion de euro.

La scară mică, s-a întâmplat același fenomen. Pe măsură ce oamenii au avut bani, și-au construit case noi sau și-au amenajat grupuri sanitare în cele vechi. Procentul de 50% de „veceuri în fundul curții” cu care România a ieșit din comunism a scăzut până la 15%.

La scară mare, când vine vorba de rețelele de canalizare, îmbunătățirea a fost mai lentă: procentul gospodăriilor neracordate a scăzut de la 65% la 40%. Practic, restul de un sfert se bazează pe fose septice mai mult sau mai puțin ecologice.

Când e vorba de tratarea apelor uzate, situația este chiar mai sumbră. Abia din ianuarie, Bucureștiul varsă în Dâmbovița apă complet tratată; până anul trecut, 30% nu trecea prin treapta biologică. România este în procedură de infringement la Comisia Europeană pentru că 150 de orașe și aglomerări cu peste 10.000 de locuitori nu epurează apa corespunzător.

Apa ca proiect de țară

Banii pur și simplu nu sunt destui. Industria apei – atât partea de alimentare, cât și cea de epurare – este estimată la un miliard de euro pe an, adică mai puțin de un sfert din cât ar fi necesar pentru a recupera decalajul față de restul UE în timpul vieților noastre.

Investițiile necesare sunt de peste 30 de miliarde de euro, a estimat Ilie Vlaicu, președintele Asociației Române a Apei (ARA). Momentan, investițiile în curs, în cadrul unor proiecte multianuale, se ridică abia la 7 miliarde.

„România nu are un business mai mare, mai adevărat decât segmentul ăsta de apă, iar industria apei este cea care poate să aducă la dezvoltarea economică. Putem să transformăm acest business într-un motor de dezvoltare a economiei naționale”, spune Ilie Vlaicu.

Însă pe lângă decalaj, mai este o problemă: penuria. Anul acesta s-a remarcat printr-o secetă nemaivăzută, care a oprit inclusiv reactoarele de la Cernavodă, pentru o perioadă care se apropie de patru luni. Există însă și o problemă nevăzută: la rândul ei, pânza freatică scade.

„Pânza freatică este într-o continuă scădere în întreaga Europă, iar în România, după studiile analizate, pânza freatică scade, România fiind undeva, la nivel european, într-un cod portocaliu spre roșu. Va trebui să regândim sistemul de alimentare cu apă, care este bazat exclusiv pe surse de adâncime”, a avertizat Ilie Vlaicu săptămâna trecută, la Congresul Mondial al Apei.

„Râurile au ajuns la o treime din debitele existente, lacurile de acumulare sunt undeva la 60-70%. Este o criză hidrologică cum nu s-a mai întâmplat (...) Deja sunt localități care nu au apă și care pot să creeze criză socială”, mai spunea el, în urmă cu o lună, la târgul de profil ExpoApa.

Cum stăm

România are o criză de infrastructură, dar și de guvernanță, spune profesorul Daniel Constantin Diaconu, geograf și hidrolog, care a lansat recent, la Facultatea de Studii Interdisciplinare a Universității din București, volumul „Plan Strategic pentru Securitatea Resursei de Apă a României”. În acesta, el propune ținta ca până în 2035 fiecare comunitate din România, urbană sau rurală, să aibă acces „sigur, continuu și accesibil ca preț” la apă și canalizare.

„Spun clar că apa devine un instrument de securitate națională (...) Nu suntem o țară care să dispună așa de bogăție de apă, de o resursă de apă nelimitată, astfel încât să ne batem joc de ea cantitativ sau calitativ. Deci trebuie să înțelegem acest lucru”, a zis dl. Diaconu potrivit G4Media.

România dispune de un potențial teoretic al resurselor de apă de aproximativ 135 de miliarde de metri cubi pe an, însă doar un sfert sunt considerate resurse utilizabile, potrivit datelor din documentele de planificare a sectorului hidrologic. Din volumul total, aproximativ 85 de miliarde de metri cubi provin din Dunăre, 40 de miliarde din râurile interioare și 10 miliarde din apele subterane.

Dar această abundență este înșelătoare: resursele utilizabile, inclusiv Dunărea, echivalează cu aproximativ 2.500 de metri cubi pe locuitor anual, sub media europeană de circa 4.000 de metri cubi. În plus, se vede un trend de scădere a resurselor pe fondul variațiilor climatice și al presiunii exercitate de consum.

Cum stau ceilalți

Regele Charles trece mult mai rar prin Transilvania de când își vede de tron, dar și în Marea Britanie are același fel de probleme. Degeaba plouă într-una, că tot e secetă, mai mult decât oricând în ultimii 200 de ani și destul cât să scoată la suprafață epave scufindate din al doilea război mondial.

Irigațiile agricole au căzut deja victimă, pe termen imediat este vizat grădinăritul, iar apoi „noua situație normală” pare să fie reducerea consumului pentru toată lumea.