Drona viitorului deja își ia zborul fără să mai ceară voie

Într-o după-amiază toridă a acestei veri, un fugar căutat internațional pentru trafic de droguri a crezut că nu-l vede nimeni dacă iese pe balconul unui penthouse din Bistrița ca să se răcorească într-o piscină gonflabilă.

L-a văzut o dronă. Minute mai târziu, polițiștii i-au scos ușa din țâțâni ca să-l facă pachet și să-l trimită înapoi „pe Germania” – după cum relata la momentul respectiv Foaia Transilvana.

Dronele sunt de mulți ani la ordinea zilei în căutările de fugari ale Poliției, dar și în operațiunile de salvare ale Pompierilor sau Salvamontului. Numărul rătăciților sau accidentaților care au fost găsiți astfel este deja de ordinul zecilor. Însă tehnologia și-a arătat doar o mică parte din potențial, iar pe termen mai lung riscul ca drona să se transforme într-un instrument de supraveghere în masă este la un pas.

Pe moment, inteligența artificială aduce o schimbare care își are utilitatea ei: un prim-răspuns automatizat (Drone as First-Responder / DFR), care depinde de semnalele culese automatizat din teren. Drona decolează singură sau patrulează deja și folosește termoviziunea sau chiar recunoașterea facială pentru a trimite alerte operatorilor. Astfel, se scurtează timpul de răspuns și e nevoie de mai puțini angajați care să supravegheze în permanență sistemele.

Tehnologia se aplică deja în căutare și salvare, dar și pentru paza proprietăților industriale sau agricole, iar conexiunile de internet de bandă largă posibile prin 5G sau Starlink fac ca ochii din cer să devină omniprezenți. Nu există deocamdată date de piață agregate, dar o analiză Forbes anticipează o etapă de „dezvoltare accelerată”.

Cât de sus?

Am luat pulsul pieței anul acesta la Security Fair de la Romexpo, în căutare specifică de furnizori de drone.

Au fost mai puțini decât m-aș fi așteptat – doar doi cu exponate la fața locului, plus încă doi care le au în portofoliu, dintre care unul a spus că ar vrea să nu apară în presă și i-am respectat dorința. În acest punct se impune precizarea că acest reportaj nu este un advertorial, iar Standard nu cere niciodată bani interlocutorilor în schimbul publicării de materiale. Pe ceilalți trei îi puteți găsi în rândurile de mai jos.

„Până la opt drone pot fi controlate de un singur pilot și se poate pasa sarcina de la una la alta”, își laudă marfa Valentin Grigore, Technical Lead la DFR.

Potrivit acestuia, când este vorba de căutare și salvare, dronele au aplicații diverse – pot identifica victima, pot livra provizii medicale sau ilumina locul pentru ca echipele de salvatori să poată vedea ce fac, exact ca o nocturnă.

Însă dronele au deja și utilizări mai puțin populare. „Se merge și la vânătoare cu drone. Nu mai avem nevoie de gonaci”, povestește dl. Grigore.

Prețurile tipice pentru dronele profesionale încep în jurul a 5.000 de euro și pot depăși 30.000 de euro. Sunt cumpărate cel mai adesea de clienți din agricultură, silvicultură, energie, industrie, logistică, pază și servicii publice. Au o autonomie uzuală în jurul a 10km atunci când sunt controlate prin radio, dar care devine practic nelimitată dacă sunt folosite rețelele de telefonie sau relee distribuite în teritoriu, legate la fibră sau sateliți.

Cumva surprinzător, cererea mare generată de războiul din Ucraina nu a făcut dronele mai greu sau mai scump de procurat: „Fluxul este normal, nu s-a modificat”, explică Mircea Antohi, director tehnic la Skygrid.

El mai spune că, în principiu, orice dronă poate avea utilizare dublă – civilă și militară: „cumpărătorul va putea să pună pe ea ce dorește”, continuă dl. Antohi.

Pot să arunc borcane cu murături după dronă?

Ca pentru orice „armă”, există și soluții de apărare împotriva dronelor, doar că majoritatea – de la contramăsuri electronice (impuls electromagnetic sau bruiaj) până la lovirea lor fizică – sunt strict reglementate pentru autorități și ilegale pentru civili.

Cum te aperi de drone? În unele cazuri ele sunt un pericol – de exemplu aeroporturile – iar acolo se folosesc sisteme de nivel militar. În rest, pot provoca pagube sau disconfort.

„Pericolul principal este teribilismul. La parcurile eoliene au fost incidente în care s-au jucat cu drone și le-au strecurat prin elice”, spune Cătălin Dumitriu, consultant de vânzări la Dahua, furnizor care are și drone în portofoliu, dar se concentrează mai degrabă pe soluții de protecție împotriva lor.

Se pot folosi în mod legal radare civile, senzori optici, termici și acustici. Odată primită alerta, beneficiarul poate lua măsuri de confidențialitate și poate alerta autoritățile. Cel mai important lucru – iar tehnologiile noi îl fac posibil – este ca, pe baza analizei semnalului radio, să fie identificat locul exact unde se află operatorul dronei, explică dnii Dumitriu și Grigore.

Riscurile pentru viața privată

Liderul mondial în domeniu este SUA, unde în ultimul an și jumătate se consemnează o explozie a numărului de agenții guvernamentale autorizate să execute zboruri autonome.

Tot de acolo vin și cele mai puternice obiecții: Electronic Frontier Foundation (EFF) trage un semnal de alarmă că astfel de programe normalizează o supraveghere aeriană persistentă, capabilă să filmeze curți, acoperișuri și interiorul locuințelor fără ca persoanele să-și dea seama, și că utilizarea reală depășește frecvent scenariile cu risc ridicat invocate de furnizori.

Organizația cere ca decizia de achiziție să aparțină comunității, cu transparență privind traseele și motivele fiecărui zbor, politici clare de utilizare și reevaluări periodice care să permită întreruperea programului.

În SUA, dronele sunt folosite mai recent inclusiv pentru citirea numerelor de înmatriculare, alături de deja-hulitele camere fixe Flock, pe care multe orașe au ales deja să le dea jos. Datele sunt centralizate și gestionate de operatori privați cum este Palantir, al magnatului Peter Thiel.

Facultatea de drone

La Timișoara, Universitatea Politehnică a deschis din acest an un program de licență în limba engleză, „Drone Engineering and Aeronautical Informatics”, potrivit Curs de Guvernare. Studenții vor parcurge discipline fundamentale precum matematică, fizică, inginerie electrică, programare, modelare 3D și aerodinamică, urmate de domenii specializate precum dinamica zborului, sisteme de propulsie, automatică, senzori, sisteme de control, machine learning, computer vision și inteligență artificială.

Universitatea Politehnică din Timișoara are deja experiență în cercetarea de profil. De exemplu, un studiu publicat anul acesta arată cum dronele pot deveni mult mai sigure și mai autonome datorită unui nou algoritm de învățare automată din mers, care rulează în fundal fără să blocheze sistemul. Această tehnologie le permite aparatelor zburătoare să se adapteze instantaneu la medii imprevizibile sau la defecțiuni tehnice grave, cum ar fi defectarea unei elice, ajustându-și comportamentul în timp real direct din datele de zbor, fără a avea nevoie de modele matematice complexe stabilite dinainte.