Bun venit în paradisul datacenterelor: Nu ne ajunge curentul, nici apa

Dacă chiar s-ar construi toate cele 300 de proiecte de datacenter depuse spre aprobare în Lombardia, atunci toată regiunea – populație, industrie, tot – ar trebui să stingă la propriu lumina. Cei 50GW putere solicitată egalează producția curentă, și nu-i de parcă în restul Europei curentul prisosește. Cifra este considerată de toată lumea pe aici „irrealistico”, iar estimările serioase merg către 2GW până în 2030; oricum, foarte mult, un consum cam cât producția a trei dintre cele două reactoare nucleare de la Cernavodă.

Nici apa nu-i tocmai suficientă. Fântânile decorative din Milano au fost oprite anul acesta, ca măsură de economisire a apei, pentru a doua oară în istorie după 2022, pe fondul celei mai severe secete din ultimii 70 de ani. Râul Po, izvorât din ghețurile Alpilor, este generos, dar agricultura intensivă a locului tot pune la grea încercare întreaga rețea hidrografică. Pitorescul lac Como este azi umplut la puțin peste un sfert din capacitate, iar Maggiore abia și-a revenit până pe la jumătate.

Lombardia este un caz special, unde au ieșit la suprafață toate tensiunile dintre nevoia de datacentere pentru inteligență artificială, ambițiile politice de a fructifica economic această nevoie și lipsa infrastructurii necesare. Aici s-au strâns jumătate dintre cererile noi de racordare din Italia, care la rândul său adună aproape jumătate dintre solicitări la nivelul Europei; iar dacă dăm la o parte Marea Britanie, Italia înseamnă trei sferturi dintre cererile de racordare de la nivelul UE.

Milano – cu împrejurimile sale – a devenit pur și simplu un soi de El Dorado în noua goană după aur. Asta se întâmplă pentru că nucleul tradițional FLAP-D (Frankfurt, Londra, Amsterdam, Paris și Dublin) este de mult la supracapacitate, cu timpi de așteptare între 7 și 10 ani, reglementări draconice și chiar moratorii de facto. În Italia, inițiativele Giorgiei Meloni de relaxare a restricțiilor fac ca timpul de așteptare, în caz că s-ar face ceva, să scadă până la doar trei ani, cel mai scurt de oriunde.

Iar asta a creat o adevărată „industrie” a cererilor în așteptare. Cele mai multe dintre proiecte sunt depuse doar pentru a primi un loc la coadă ceva mai în față și pentru a fi vândute mai departe – de obicei către Amazon, Microsoft sau Google – odată ce există toate aprobările. Chiar dacă inițiatorii sunt conștienți că majoritatea nu se vor întâmpla, calculul economic dă cu plus. Dar pentru localnici, printre care se numără și autoarea rândurilor de față, această loterie a devenit stresantă.

Ce spun oamenii

„Eu nu am citit în programul electoral al actualei administrații că aveau să construiască data center”, se plâng oamenii de disprețul cu care îi tratează politicienii la Magenta, în periferia milaneză, unde primăria a autorizat construcția unui gigantic centru de date cât jumătate din suprafața orașului.

Un centru pe care oamenii îl văd ca pe monstrul din poveste și de care se tem, monstru din perspectivă ambientală. „Preferăm ruinele unei fabrici, dar care măcar nu poluează, decât relansarea zonei prin prezența unui centru de date de care să dai cu ochii când ieși pe balcon dimineața și care îți sparge timpanele”, spune o doamnă prezentă la protestul din 31 octombrie la Magenta, nu departe de zona unde locuiesc personal, la vest de Milano. Am trecut și eu prin piață în acea zi ca să iau pulsul situației locale, în condițiile în care protestele pe subiect iau rapid amploare în toată periferia milaneză și nu numai. Flash mob-uri, liste de semnături, încercări de dialog cu administrațiile locale, deocamdată fără efect, și mai urmează.

Epicentrul acestei transformări revoluționare este orașul Milano, însă cetățenii din Lombardia, motorul economic al Italiei, încep să se opună construcției de datacentere în absența unor reguli bine definite și acceptate de comunitatea care urmează să le găzduiască. Practic, în fiecare loc unde stă să apară un centru de date s-a constituit câte un comitet cetățenesc, iar toate la un loc au format o rețea de protest foarte activă, ce se extinde deja dincolo de granițele regionale.

Practic, vocile de protest se intensifică și ele cer la unison un moratoriu care să ducă la blocarea tuturor proiectelor derulate în prezent. Totodată, oamenii vor un cadru normativ național care să ofere garanții din punctul de vedere al calității vieții în zonele vizate de construcția centrelor de date. Ceea ce nu vor este un model de dezvoltare în care marii investitori decid nestingheriți de nimeni unde să fie amplasate aceste structuri energivore, pentru ca ulterior consecințele să le suporte comunitatea locală.

Giorgia Meloni vrea să facă din nordul Italiei un fel de Silicon Valley european, motiv pentru care apar peste tot, precum ciupercile după ploaie – și nu e o figură de stil – centre de date de tip hyperscale. Existau și în epoca pre-AI centre de date, dar nu puneau problemele pe care se anunță a le aduce în viitor cele de nouă generație.

Greu de anticipat în ce măsură se va putea găsi un echilibru, investițiile sunt mari, iar administrația centrală și locală vede în ele locuri de muncă și taxe la buget. Însă mai e mai puțin de un an până la următoarele alegeri legislative, și o undă de protest, așa cum se întâmplă și în Statele Unite, riscă să se amplifice și să pună în real pericol șansele premierei Giorgia Meloni de a păstra guvernarea. Pe lângă restul tensiunilor de la Milano și toată zona de nord care au explodat în ultima perioadă. Așa cum s-a văzut, americanii au dat un vot de blam mogulilor high-tech și susținătorilor lor politici, rămâne de văzut ce turnură o să ia situația în Italia. Iar Meloni a mai încasat deja o uriașă bilă neagră din asocierea cu președintele american Donald Trump: a pierdut un referendum esențial pentru reforma justiției, desfășurat cu puțin timp înainte ca Statele Unite să fi atacat Iranul.

Niciun click nu rămâne fără urmări

Dar care e exact problema cu aceste centre de date și de ce sunt ele criticate? De câte ori fiecare dintre noi dă o căutare ca să descopere cam ce i-ar plăcea să mănânce săptămâna viitoare, ca să rămână la curent cu ultimele tendințe în materie de design interior și dezvoltare personală sau să înțeleagă cum stă treaba cu cortizolul crescut sau cu constelațiile familiale, undeva în lume un copac moare. Bagi o destinație pe Waze, asculți podcastul tău preferat în mașină, adormi seara târziu cu o muzică ambientală de pe Spotify sau practici binge watching-ul de weekend, după care temperatura apei unui râu de pe cine știe unde crește și aruncă în aer viața comunității locale.

Sunt tușe groase, desigur, serviciile digitale susțin și activitatea sectorului public, a administrației și altor realități benefice ale societăților prezentului, nu în ultimul rând sănătatea și educația, nu sunt doar pentru micile noastre plăceri frivole. Dar sunt imagini-simbol pentru conștientizarea problemei. Încă nu avem reflexul să ne punem problema în acești termeni atunci când interacționăm cu tehnologia, dar niciun click nu e fără de păcat, pe planeta noastră globalizată și plină de tentații irezistibile la orice pas. Un fluture care bate din aripi în Brazilia provoacă o tornadă în Texas, cum se zice.

De inteligență artificială, și deci de ale ei centre de date hyperscale, se folosește toată planeta, dar prețul existenței lor îl plătesc locuitorii zonelor din imediata apropiere a acestor structuri de dimensiuni impresionante. Iar numărul lor este într-o creștere accelerată, într-o dinamică de business încă relativ neelucidată. Iar businessul, cu cât e mai mare, cu atât o ia înaintea reglementării, așa cum acuză și proteste apărute în Statele Unite, acolo unde au apărut pentru prima dată aceste noi structuri.

Conform unui recent sondaj comandat de Washington Post, două treimi dintr-un public american bipartisan, republican și democrat deopotrivă, s-a declarat îngrijorat în legătură cu existența lor, le văd ca pe ceva cu impact negativ pentru societate. Practic, răspunsurile scot în evidență un public ce se situează pe poziții opuse cu cele ale administrației Trump, pentru care dezvoltarea AI reprezintă miza geostrategică a viitorului SUA.

Imaginea momentului

Tot mai mari și mai multe – în SUA numărul lor este estimat la circa 5.000 deja active – centrele de date hyperscale sunt supuse criticilor pentru că, potrivit contestatarilor lor, absorb foarte multă energie, produsă inclusiv din surse poluante, neregenerabile; înghit teritorii vaste, sustrase în multe cazuri agriculturii, deci în detrimentul ecosistemului; folosesc foarte multă apă pentru răcire, în condițiile în care apa tinde să devină o sursă strategică în noul context climatic; generează în jur căldură și emit un nivel ridicat de zgomot; riscă să polueze pânza freatică; amplifică exponențial traficul în zonele unde sunt plasate și deteriorează calitatea aerului. Italia era creditată anul trecut cu 168 de centre de date, în timp ce datele cele mai recente oferite de portalul specializat Agenda Digitale indică la ora actuală circa 260 de datacentere, active sau în stadiu de finalizare. Alte surse indică chiar peste 270 de centre deja active. Pe întreg teritoriul italian, investițiile estimate în acest sector sunt de circa 25 de miliarde de euro până în 2030.

Italia este, de altfel, și primul stat UE care a adoptat o lege națională care să transpună așa-zisul AI Act european. Este vorba de legea nr. 49/2026, adoptată în aprilie anul acesta, și care, printre altele, prevede obligația unei evaluări din punct de vedere ambiental acolo unde este amplasat noul centru de date. Dar tocmai impactul asupra mediului și condițiilor de viață constituie miezul protestelor, studiile de impact pe care le impune legea fiind considerate superficiale.

Trendul privind construcția centrelor de date este ascendent și în Europa. Potrivit ediției italiene a Euronews, primul loc pe vechiul continent îl ocupă Germania, cu 529 de centre de date la sfârșitul anului trecut, urmată de Regatul Unit, cu 523, și Franța, cu 322. Aparent curios, în acest clasament mondial, China se situa anul trecut după Regatul Unit, cu 499 de centre. România este și ea în ascensiune accelerată la acest capitol. Conform Data Center Map, sunt active în acest moment 66 de unități de date la nivel național. Acestea sunt concentrate în principal în București, Cluj, Timișoara și Brașov. Sunt considerate avantaje competitive importante viteza conexiunilor de rețea și varietatea surselor de energie, inclusiv cele regenerabile.

Situația din Lombardia

Dincolo de protestele locale punctuale, primul protest concertat a fost pe 10 octombrie. Peste o mie de persoane reprezentând circa 40 de comitete civice locale au organizat o acțiune de protest în Piazza della Scala la Milano, cerând un moratoriu pe întregul capitol, mai precis blocarea autorizațiilor pentru noi centre, dar și blocarea șantierelor actualmente în lucru, și reglementarea construcției lor printr-un plan național acceptat de toate părțile.

Au participat reprezentanți din multe orășele din zona metropolitană Milano, vizate de proiecte de centre de date: Abbiategrasso, Bollate, Cesano Boscone, Cesate, Lacchiarella, Magenta, Peschiera Borromeo, San Bovio, Rho, Siziano, Sedriano, Settimo Milanese, Vittuone. A trecut deja o lună de atunci, iar între timp manifestațiile de protest sub diversele lor forme au curs lanț, cu evenimente organizate în cascadă, în toate micile orașe din periferia metropolei. Protestul nu este unul ideologic, nimeni nu a stabilit vreo influență ideologică din exterior. Comitetele civice nu se opun în sine existenței centrelor de date, imposibil de oprit și din perspectivă economică utile. Însă se cere cu insistență ca amplasarea lor să fie atent reglementată din punct de vedere ambiental.

Dar până la speratul moratoriu, rețeaua comitetelor civice a încercat să impună o serie de modificări la legea regională din Lombardia, adoptată în luna iulie, după cea națională, într-o comisie de specialitate a Consiliului Regional din Lombardia. Circa 200 de amendamente fuseseră preluate și depuse în comisie de către unii reprezentanți ai legislativului local, însă în final întreaga dezbatere a fost pur și simplu scoasă de pe ordinea de zi cu votul majorității de centru-dreapta și amânată sine die. „Este vorba despre un precedent periculos care restrânge spațiile democratice și impune o normă venită de sus, sacrificând dreptul la un mediu sănătos în favoarea intereselor companiilor Big Tech”, a comentat organizația într-un comunicat.

În cadrul întâlnirii inițial convocate, Enrico Duranti, un cunoscut activist de mediu și ex-consilier local, a prezentat o lungă serie de argumente tehnice în susținerea respectivelor amendamente la legea regională care reglementează construcția centrelor de date. Printre punctele critice din document se numără riscul de poluare a apelor zonale și nivelul de consum hidric și energetic pe care îl presupune funcționarea unui centru de date, precum și impactul termic al existenței lor.

În urma blocării acestei tentative de dialog, organizația a convocat un alt protest național la Milano pentru 21 noiembrie, urmând apoi să picheteze și sediul Consiliului Regional în ziua de 24 noiembrie, când este convocată o ședință a Consiliului dedicată unor modificări pe care legislativul regional vrea să le aducă legii.

„Ceea ce cerem este un plan național strategic, prin care să se evalueze de câte centre de date este nevoie la noi în țară, cum trebuie făcute și unde trebuie făcute. Un plan care să cuprindă o evaluare ambientală strategică în legătură cu chestiuni precum impactul asupra sistemului energetic, asupra sănătății, asupra mediului. Fără acest plan nu se poate lua în considerare reglementarea prin simple norme a acestor investiții de miliarde și miliarde de euro în desfășurare în Italia și care ar da complet peste cap întregi teritorii, începând cu Lombardia”, explică același Enrico Duranti.

Un alt reprezentant al rețelei de comitete civice, Pietro Cataldi, consilier local în actuala legislatură la Zibido San Giacomo, vorbește într-un podcast al publicației Lettera 22 de „colonialism digital” și teritorii „devastate” de construcția unor centre de date, cum este, de exemplu, proiectul din zona Lacchiarella-Zibido San Giacomo, unde proiectul de centru de date vizează o zonă agricolă și a fost declarat de către guvern de importanță strategică. El acuză faptul că legea națională privind înființarea centrelor de date a fost făcută pentru a garanta realizarea lor în timp cât mai scurt.

„Comitetele locale iau naștere pentru că un cetățean sau un grup de cetățeni realizează că se întâmplă ceva, se nasc spontan, pe fondul completei tăceri din partea politicienilor locali”, spune Cataldi. El mai crede că nu este suficient să fie analizat punctual câte un proiect în contextul imediat în care e amplasat, ci este nevoie de înțelegerea efectului conjugat și incontrolabil al zecilor de noi proiecte din zona Milano și din întreaga regiune Lombardia.

Un studiu recent realizat la Universitatea din Cambridge pe un eșantion de peste 8.400 de centre de date și adus în discuție de Paolo Pileri, care predă Planificare teritorială și ambientală la Politecnico di Milano, a demonstrat că nivelul lor de consum energetic extrem de ridicat generează adevărate insule de căldură pe raze de kilometri în jur. „Sunt suficiente doar câteva luni de la punerea în funcțiune pentru a crește temperatura de la suprafața solului, în medie, cu două grade. În cazurile extreme, creșterea ajunge chiar și la nouă grade. Efectul se propagă pe o distanță de până la 10 kilometri și abia după șapte kilometri scade cu 30%. Pe scurt, o tragedie pentru sol, o dramă pentru ceea ce se află pe suprafața lui și pentru cine trăiește pe o rază de 10 kilometri”, explică Pileri pentru publicația Altreconomia.

Pileri dă ca exemplu chiar proiectul centrului de date MXP de la Magenta. Concret, acesta prevede instalarea a 141 de generatoare diesel pentru situații de urgență, cu o putere totală de 1.099 MWt. Proiectul aprobat de consiliul local în aprilie se traduce printr-un campus alcătuit din cinci centre de date care ar urma să fie construite într-o fostă zonă industrială inactivă din 2010. Inițiatorul proiectului este o societate care aparține fondului de investiții imobiliare Ukhast, activ în recuperarea și revalorificarea zonelor industriale abandonate din zona de nord a Italiei.

Conform proiectului, campusul ar urma să ocupe o suprafață de 130.000 m², dintr-un total de 215.553 m², cât măsoară suprafața întregii unități administrative. Clădirile sunt prevăzute a avea 9 etaje, cu o înălțime de 27 m. Structura ar urma să absoarbă 300 MW energie, iar investiția oficială se ridică la 2,5 miliarde de euro, care va genera, potrivit autorilor proiectului, 130 de locuri de muncă.

„Citesc sinteza non-tehnică a Evaluării de Impact asupra Mediului publicată de Ministerul Mediului pe 26 martie 2026. Caut ceva ce trimite la «climă și insulă de căldură» și găsesc doar indicații generale privind instalarea unor acoperișuri cu putere de reflecție scăzută, alături de fraze precum «prezența centrului de date nu determină alterări ale climatului local». Adică exact opusul a ceea ce afirmă studiile științifice. O subevaluare care ne va costa scump”, mai comentează Pileri.

Ce spune Uniunea Europeană

Impactul negativ al noilor tehnologii poate fi limitat prin reglementare, și chiar și consumul de apă poate fi redus la minim prin folosirea unor soluții avansate de răcire, cu circuit închis. Uniunea Europeană susține că vrea să găsească un echilibru între ambițiile de competitivitate și obiecțiile oamenilor.

„Ne dorim cu adevărat să accelerăm dezvoltarea centrelor de date sustenabile, așa că vrem să folosim cele mai eficiente tehnologii din punct de vedere energetic, pentru a fi siguri că avem cele mai eficiente centre de date și fabrici de IA posibile, astfel încât cetățenii noștri să poată avea într-adevăr încredere că putem gestiona impactul cu adevărat negativ al IA când vine vorba de mediu și de sectorul energetic”, a spus Henna Virkkunen, vicepreședinte responsabil cu suveranitatea tehnologică la Comisia Europeană. Ea mai spune că inteligența artificială vine cu un cost energetic, dar, pe de altă parte, ajută și la optimizarea consumului, astfel că lucrurile se echilibrează întrucâtva.