Comerțul peste zi cu electricitate pretinde titlul de cea mai profitabilă investiție a anului

Cine a cumpărat acum un an baterii industriale și le-a folosit ca să facă arbitraj – adică să cumpere curent din rețea ziua, când este ieftin ca braga, și să-l vândă înapoi seara la un preț uneori chiar și de 10 ori mai mare – deja și-a recuperat banii sau urmează să o facă în scurt timp. Puțini au anticipat însă contextul care a permis astfel de marje, cu secetă severă și dezechilibre majore de sistem. Capacitatea instalată modestă, de doar 2300 MWh, lasă oportunitatea deschisă pentru încă o perioadă. Până atunci, cea mai mare parte a profiturilor traversează Dunărea secată spre Bulgaria, care s-a mișcat mult mai repede și a ajuns la 9000 MWh, astfel că bulgarii se laudă acum cu cum fac profit pe seama românilor.

Chiar în această vară, cea mai mare instalație de stocare în baterii din Europa, cu 602MWh, a fost pusă în funcțiune lângă Burgas.

Semnalul de piață este limpede: păstrând proporțiile și condiționat de sprijinul statului, România ar putea să instaleze la rândul ei 20–30 GWh de MWh în următorii ani, ceea ce s-ar traduce într-o piață de ordinul sutelor de milioane de euro pe an. Doar programele public de finanțare aflate în curs, cu o valoare totală de 650 de milioane de euro, pentru care proiectele pot fi accesate până la finalul acestei luni, ar trebui să ducă la instalarea a 4,4 GWh de capacitate, potrivit Startup Cafe.

Situația diferă de la caz la caz:

• Pentru producătorii de energie – în principal solară și eoliană – investiția are deja sens economic și este ușor de făcut în timp scurt. Chiar și după ce momentul favorabil va trece, durata normală de amortizare este de 4-5 ani, astfel că randamentul îl depășește – de exemplu – pe cel al investițiilor imobiliare.

• Prosumatorii mari, care se încadrează în limita de 200 kW putere instalată și nu au nevoie de autorizări, depind de schimbarea care le va permite să livreze în rețea la preț diferențiat în funcție de tronsonul orar. Dar chiar și în așteptarea acestei schimbări, pentru unele companii are sens arbitrajul intern: să cumpere curent noaptea, când este ieftin, și să-l consume din baterii ziua, când în rețea este scump.

• Pentru prosumatorii casnici, are sens doar în măsura în care accesează subvenția din noul program Casa Verde, care le impune să aibă și 12 kWh capacitate de stocare. Există însă și varianta de a se coordona cu un producător căruia să-i cedeze o parte din capacitate în schimbul unei părți din profituri.

• Pentru casele sau alte puncte de consum fără acces la rețeaua electrică, unde există și costuri mari de racordare, alternativa cu panouri solare devine tot mai fezabilă pe măsură ce prețul curentului a tot crescut, iar cel al bateriilor scade. Iar pentru cei care văd cum bombele sting lumina în orașe întregi din Ucraina și se tem să nu pățească vreodată la fel, investiția este neprețuită.

În cazul furnizorilor, lucrurile sunt mult mai simple. O oportunitate atât de mare este imposibil de ignorat, așa că producătorii din China nici n-au mai așteptat să-și facă conexiuni locale, cum făceau până acum, și au ales să vină val-vârtej.

"How many did you say? Thirteen?"

„No! Three. Zero. Thirty”, răspunde unul dintre chinezii de la CATL la întrebarea reporterului Standard despre mărimea delegației venite la București a celei mai mari companii producătoare de acumulatori auto și industriali din lume. Este prima participare la ExpoEnergy de la București și toată piața este tulburată de venirea lor.

CATL greblează 60 de miliarde de dolari pe an, adică vreo trei optimi din piața mondială, are 130 de mii de angajați și 15 fabrici în toată lumea, dintre care ultima a fost deschisă abia de o săptămână la Debrecen, în Ungaria.

Dar chiar și așa, este doar vârful iceberg-ului. Numărul chinezilor prezenți săptămâna trecută pe bretelele și în hangarele de la Romaero a fost de ordinul sutelor, de cel puțin trei ori mai mult față de anul trecut. Dacă în alți ani companiile chinezești preferau mai degrabă să lase importurile pe seama partenerilor locali, acum aleg tot mai mult prezența directă. Cel puțin 60 de expozanți au venit direct din China și au ocupat aproape 30% dintre standuri, spun organizatorii.

În total, mai mult de jumătate dintre expozanți au de vândut baterii: începând de la unele minuscule, de sub 1 kWh – destul doar cât să țină pornit un uscător de păr – până la sisteme containerizate de ordinul megawaților.

Pentru micii consumatori, punctul de atracție îl reprezintă sistemele modulare, la care pot fi adăugate elemente mai târziu. Cele mai multe reușesc să se încadreze destul de ușor în plafonul de 15.000 de lei per 12 kWh impus de programul Prima Casă și chiar să ofere extraopțiuni.

„De multe ori oamenii îl supradimensionează și apoi nu au ce face cu capacitatea”, descrie Cristian Vodă, inginer la integratorul român SIMAI Tehcnology, cea mai frecventă greșeală a cumpărătorilor.

Tot el spune care-i „ultimul răcnet” în materie de extraopțiuni: un sistem modular cu invertor, controlat prin ChatGPT, care știe să facă singur calculele de rentabilitate și să decidă când e mai bine să livreze înapoi în rețea.

George Skourlis, care vinde sistemele integrate ale producătorului Kostal din Germania – țară a cărei industrie este afectată catastrofal de ofensiva chineză – are un avertisment pentru cumpărători: garanția să fie de 10 ani, nu doar 5, altfel investiția riscă să nu fie recuperată vreodată.

„Eu vin din Grecia, unde perioada de amortizare efectivă este de trei ani și jumătate, așa că în România [cu mult mai puține ore însorite] sigur depășește cinci ani”, explică el.

Punctul optim de eficiență este atins de sistemele integrate modulare de 200–300 de kWh (cu putere orară de 100–150 kW), al căror preț oscilează între 30 și 40 de mii de euro. Aici costul per kWh se apropie de minim, este posibilă racordarea la rețeaua de joasă tensiune de 400V și nu-i nevoie de autorizare specifică.

Junxiao Pan a venit tocmai din Shenzhen, deja pentru a doua oară în România în doar câteva luni, ca manager al unui astfel de produs de la Growatt, să explice mecanismele arbitrajului cu energie pentru o audiență care, în cele din urmă, s-a dovedit formată mai mult din conaționali.

Cea mai profitabilă dintre strategii se numește „peak shaving” și presupune folosirea pe plan local a unei capacități limitate de stocare în cele câteva ore în care curentul este cel mai scump, explică „Jesse” – după pseudonimul anglicizat, de business, pe care îl adoptă frecvent delegații veniți din China.

Pentru investițiile mari, perioada tipică de amortizare a bateriilor folosite la „peak shaving” sau „load shifting” este de 3,5 până la 4,5 ani, arată un articol științific publicat anul trecut de cercetătorii Academiei de Științe Economice. Însă diverse studii de caz din literatura internațională de specialitate arată cum, în cazuri „extreme”, investiția este recuperată în mai puțin de 12 luni.

Totuși, profitabilitatea investiției în baterii nu va rămâne multă vreme la nivelul de acum, când investiția se amortizează într-un an, un an și jumătate, avertizează Aurelian Pârâtu, directorul Electrocarbon.

„Deocamdată profiturile sunt mari, dar pe măsură ce crește capacitatea instalată, piața își va găsi echilibrul”, spune el pentru cititorii Standard.

Adică, în termeni mai tradiționali, la pomul lăudat să nu te duci cu sacul!