Banii din bănci ai românilor își găsesc o utilizare nouă: energia regenerabilă

Pe câmpia scorojită de secetă din Vestul României, lângă Arad, un teren de peste o mie de hectare urmează să găzduiască ceea ce va deveni cel mai mare parc solar terestru din Uniunea Europeană. Botezat Dama Solar, proiectul de 1,3 Gigawați costă peste jumătate de miliard de euro și ar urma să producă 1,8 TWh pe an, adică încă 36% în plus față de producția solară actuală de 5TWh a României.

Va avea o putere instalată dublă față de actualul deținător al titlului, Witznitz Solar Park din Germania, din fotografia de mai sus.

Dar povestea cu adevărat interesantă de aici este nu atât despre panourile fotovoltaice, cât despre puterea financiară care le ajută să prindă rădăcini. Băncile din România gestionează economii ale rezidenților de 130 de miliarde de euro și credite de doar 90 de miliarde de euro și – în afară de finanțarea deficitului bugetar – acest tip de investiție este unul dintre puținele scalabile pentru surplusul rămas.

Acum zece ani, un proiect de o asemenea magnitudine în Europa de Sud-Est s-ar fi prăbușit fie sub propria greutate, fie îngropat în birocrație. Astăzi, el are deja asigurat un pachet de finanțare girat de un sindicat format din 14 bănci și instituții financiare internaționale și a intrat direct în șantier.

Arad e vârful de lance al unei schimbări structurale mult mai ample. În toată România, blocajul principal pentru energia verde s-a mutat dinspre ambiția dezvoltatorilor spre execuția financiară. Proiectele energetice de mare anvergură – odată investiții de nișă, dependente aproape exclusiv de subvenții de stat – devin acum clasa de active preferată a marilor sindicate bancare.

Doar în primele opt luni ale lui 2026, peste 2,5 GW de capacități noi de producție și stocare s-au conectat la rețea. Solarul a tras greul, eolianul a urmat îndeaproape, iar sistemele de baterii au început, în sfârșit, să apară în cantități serioase. Operatorul de transport Transelectrica estimează că până la finalul anului se vor mai adăuga câțiva gigawați.

Chiar și OMV Petrom, principalul producător și procesator de combustibili fosili, se extinde neobosit către zona regenerabilelor. „La OMV Petrom, obiectivul nostru pentru 2030 este să avem peste 2,5 GW de capacitate instalată în proiecte de energie regenerabilă împreună cu partenerii noștri. Am construit un portofoliu de proiecte solare, eoliene și hidro care ne oferă opțiunile necesare pentru atingerea acestei ținte”, a declarat Franck Neel, membru al Directoratului OMV Petrom responsabil pentru Gas & Power.

Distanța dintre hârtie și realitate

Dacă te uiți mai atent în dosare, scara lucrurilor devine aproape absurdă. La jumătatea anului, peste o mie de proiecte cu avize de racordare valabile însumau peste 100 GW de capacitate aprobată. Aproximativ jumătate aveau deja contracte de racordare semnate. O felie mai mică, dar tot impresionantă – peste 10 GW, răspândite în câteva sute de proiecte – aveau deja autorizații de construire și licențe de funcționare eliberate. Operatorii se așteaptă ca mai mulți gigawați din acest lot să intre în funcțiune anul acesta și anul viitor.

Ani de zile, sectorul energiei verzi din România a suferit de o discrepanță uriașă între intenție și realizare. Autorizațiile se dădeau cu nemiluita, generând un vrafuri de dosare cu zeci de gigawați, dar racordările efective la rețea rămâneau mult în urmă. Ce a transformat planșele de desen speculative în oțel și sticlă a fost, de fapt, evoluția finanțării de proiect.

Băncile comerciale și instituțiile financiare internaționale au trecut de la rolul de observatori prudenți la cel de facilitatori agresivi. Compania de consultanță McKinsey estimează că finanțarea tranziției energetice a României reprezintă, doar pentru bănci, o oportunitate de 20 de miliarde de euro în credite. Pe măsură ce subvențiile publice își restrâng aria de acoperire, bilanțurile comerciale ale băncilor vin să umple golul, dar până acum doar o mică parte a fost acoperită.

„În ultimii șase ani, am triplat finanțările BCR în sectorul energetic, pornind de la premisa că energia este infrastructura de care depinde competitivitatea României. Cele aproximativ 3 GW cuprinse în structurile de finanțare BCR ne arată că România trece de la intenție la construcție”, spune Bogdan Cernescu, Director Corporate Banking la BCR.

Schimbarea e și mai evidentă din cuvintele Manuelei Trisnevschi, Head of Energy and Utilities: „Acum șase ani, finanțam predominant petrol și gaze. Astăzi, 2 din fiecare 3 MW pe care îi finanțăm vin din energie eoliană, iar aproape 1 din 5 MW reprezintă capacitate de stocare – exact ce are nevoie sistemul ca să funcționeze”.

Alte exemple

Construcția de proiecte la scară mare presupune o arhitectură financiară complexă. Mega-dezvoltările de azi se bazează pe o structurare sofisticată, pe mai multe niveluri: investiții-ancoră din partea unor instituții multilaterale precum Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), susținute de garanții europene precum InvestEU, combinate cu credite comerciale de la bănci regionale.

Esențial e că aceste sindicate financiare reduc riscul proiectelor prin modele hibride de venituri, gândite ca să inoveze piața. În loc să se bazeze exclusiv pe prețurile volatile de pe piața spot, dezvoltatorii își asigură Contracte pentru Diferență (CfD) pe mai mulți ani, combinate cu Contracte de Vânzare a Energiei pe termen lung (PPA) cu clienți corporate.

Să luăm, de exemplu, proiectul Părău 2 al Econergy, din județul Brașov. Combină sute de megawați de capacitate solară cu o capacitate semnificativă de stocare în baterii, susținute de un pachet de credit structurat de un consorțiu format din BERD, Black Sea Trade and Development Bank, OTP Bank și Exim Banca Românească.. În mod similar, proiectul eolian Urleasca al Scatec, din Brăila, și parcul eolian VIFOR al Rezolv Energy, din Buzău, arată cum sindicate bancare multiple reușesc, cu regularitate, să strângă sute de milioane de euro pentru proiecte derulate în mai multe faze. Creditorii insistă, de altfel, pe integrarea stocării în baterii, ca să-și protejeze bilanțurile de canibalizarea prețurilor și de congestia rețelei.

Ceea ce ne aduce înapoi pe câmpurile din Arad. Pe măsură ce Rezolv Energy – susținută de investitori globali în infrastructură precum Actis și Mubadala – se pregătește să înceapă lucrările la Dama Solar, proiectul devine un soi de teren de testare pentru această nouă eră a energiei regenerabile finanțate la scară mare. Amploarea proiectului a necesitat un consorțiu bancar care arată ca un compendiu al marii finanțe europene. Paisprezece instituții, de la Siemens Bank și UniCredit până la bănci comerciale locale și fonduri de dezvoltare multilaterale, s-au aliniat pentru a furniza peste jumătate de miliard de euro în finanțare verde.

Nimic din toate astea nu se întâmplă fără tensiuni. Rețelele de transport și distribuție nu au fost gândite pentru un asemenea volum de energie intermitentă, sosit într-un ritm atât de alert. Planul de investiții pe zece ani al Transelectrica se ridică la miliarde de euro, și nu întâmplător. Iar distanța dintre un aviz de racordare valid și o turbină care chiar se învârte rămâne una lungă. Din cele peste 100 GW aprobate teoretic, doar o fracțiune a ajuns în stadiul avansat de autorizare pe care băncile chiar îl finanțează. Dezvoltatorii vorbesc în continuare despre „pipeline-uri” măsurate în multipli de gigawați (doar Eurowind revendică 7,5 GW în diverse stadii), însă rata de conversie din hârtie în energie va decide dacă România devine un adevărat pol regional al energiei curate sau rămâne doar o altă țară cu niște PowerPoint-uri impresionante.

Aici se impune o precizare a editorului

Există un motiv întemeiat pentru care acest articol nu a fost scris la fața locului, așa cum ar justifica o investiție de scara asta: deocamdată nu-i nimic substanțial de povestit de acolo. Și nici vreo reacție semnificativă din partea comunității locale, cel puțin potrivit planului de restaurare al mijloacelor de trai făcut de consultanții de la Mott MacDonald.

Din același motiv, nu am folosit fotografiile de stoc cu panouri solare care însoțesc de regulă astfel de știri: în acest moment nu-i nimic de arătat.

Și, în cele din urmă, acesta este și motivul pentru care l-am încadrat la secțiunea „Dar până când” (prognoză), mai degrabă decât la „Ce se petrece” (reportaj) sau „Cum așa” (analiză).

Nenumărate investiții mai mult sau mai puțin serioase au fost anunțate dar nu s-au mai materializat. Proiectul de la Arad va fi probabil dus la bun sfârșit, însă ar putea totuși să eșueze dintr-un motiv sau altul. Mecanismele de bază care îl fac posibil sunt prezente și merită discutate, dar abia când vom fi acolo să vedem panourile strălucind în soare vom putea să-l relatăm ca fapt.