Cele mai inovatoare investiții agricole sub o sută de mii de euro

Un fermier român s-a ales cu coloana vertebrală fracturată după ce a fost curios să afle dacă poate zbura cu drona, dar apoi a intrat în panică și și-a dat drumul de la 7 metri înălțime.

Acesta este doar unul dintre riscurile dronelor agricole – cele mai mari dintre cele disponibile în mod uzual pentru civili – dintre care unele pot ridica cu ușurință o persoană sau chiar mai multe.

Desigur, poate exista și situația inversă: în situații de viață și de moarte, o dronă suficient de puternică poate fi singura soluție de evacuare pentru o persoană aflată în pericol. Abia săptămâna trecută a circulat știrea despre cum un soldat ucrainean izolat de aproape 500 de zile în spatele frontului inamic a fost evacuat cu o astfel de mașinărie zburătoare.

Fermierii care adoptă noua tehnologie de erbicidare sunt instruiți asupra pericolelor, povestește Cristian Szilagyi, directorul de vânzări de la Riagro, care însă n-a știut sau n-a vrut să dea mai multe detalii despre fermierul buclucaș.

Dl. Szilagyi a povestit în schimb ce știe să facă o astfel de dronă: încarcă până la 150 de litri de erbicid pe care, în cele 7-8 minute de autonomie, îl împrăștie pe până la 10 hectare. Fără a lua în calcul costul substanței în sine, această metodă ar aduce o reducere de costuri de până la 70% atunci când este aplicată de un operator bine instruit, susține omul de vânzări.

La un preț al dronei de 20-23 de mii de euro și costuri totale de până la 40.000 cu tot cu instruire, drona are sens pentru exploatări de zeci de hectare de cartofi, afine sau viță de vie, de sute de hectare de cultură mare, sau pentru prestatori de servicii. „Avem un client care a cumpărat anul ăsta și deja și-a scos banii. A avut conexiuni, asta se poate doar dacă ai deja deschidere în piață”, povestește Cristian Szilagyi.

Celălalt risc al dronelor de această mărime îl reprezintă palele, spune Marcel Ardelean, fondatorul Rural Plant, care prezintă ceea ce susține că ar fi cea mai mare dronă agricolă disponibilă pe piață: Vector AGR 180. Fiecare dintre cele patru rotoare dezvoltă 4,8 KW, destul cât să ducă o sarcină utilă de 200 kg; adică – în situații disperate – o victimă și pe salvatorul ei, iar în restul timpului destulă substanță pentru câte 20 de hectare. Doar drona costă 30 de mii de euro, iar de la anul i se va alătura o soră mai mare, cu 300 de kilograme sarcină utilă. Dronele zboară singure după un plan prestabilit de erbicidare, dar comanda lor poate fi preluată manual la nevoie; modelele curente nu folosesc însă inteligență artificială.

„Nu este tocmai safe”, se declară sceptic dl. Ardelean la adoptarea AI, pe care o vede inevitabilă.

Cei doi furnizori de drone – alături de câțiva care au venit cu tractoare autonome – au fost „vârfurile tehnologice” prezente la ediția de anul acesta de la Indagra, printre sutele de expozanți care au venit cu modele doar cu puțin mai noi ale acelorași utilaje agricole. Iar oferta reflectă așteptările unei piețe încă reticente la tehnologizare. „Fermele din România au ajuns la o proporție de 19% digitalizare”, spune agronomul Andrei Chiriac, președintele think-tank-ului Agrinnovator. La nivelul UE, cifra se apropie de 60%.

Declarația a fost făcută tot la Indagra, la conferința Agri4future organizată de Clubul Fermierilor Români, de care aparține și think-tank-ul condus de dl. Chiriac. CFRO este o formulă asociativă inițiată de compania Agricover.

Reticența vine din faptul că multe soluții nu dau rezultatele promise, răspunde Hannelore Valkanov, CEO la Syswin Solutions.

„Nimeni nu vrea să investească în tehnologie doar de dragul de a fi tehnologizat. Se uită la oportunitatea de a face economii și de a-și spori producția”, explică dna Valkanov.

Și mai vehement este fermierul Marin Iordache, care povestește cum se pot pierde bani.

„Digitalizarea vine cu niște costuri. Eu am investit în digitalizare, în software și în hardware, acum zece ani, în niște semănători italiene. Știi cât mă costă acum să modific calculele și costurile? Mai mult decât am dat pe semănători. Mare grijă”, spune dl. Iordache.

Iată însă că tehnologia avansată e posibilă chiar și fără urmă de microcip. Stefan Lajsic a venit tocmai din Subotica, un oraș din regiunea sârbească Voivodina, să ne învețe cum se face palinca mai eficient. Cel mai mare dintre cazane – cu o înfățișare cyberpunk, ca în ecranizările după Jules Verne – poate scoate un lot de 50 de litri la fiecare patru ore. La o săptămână normală de lucru, asta înseamnă peste două tone de băutură pe lună. Munca în trei schimburi duce producția până la 9.000 de litri: șliboviță, pălincă, whisky, rom, conac... alambicul poate scoate orice distilat.

„Frumusețea acestui sistem este că poți alege dintre opt moduri de distilare”, povestește dl. Lajsic, apoi înșiruie toate combinațiile posibile, pe care pare că le știe ca pe apă. Cea mai mare dintre instalații costă 43.500 de euro, iar cu toate auxiliarele necesare o investiție poate ajunge să coste încă pe atât, excluzând clădirea. În cât timp se recuperează banii? Inginerul refuză orice exemplu. Depinde ce produci și dacă ai cui vinde, dar dacă nu urmărești calitatea maximă și nu ții produsul încă cinci ani în butoaie să se învechească, e păcat de toată ingineria.

Acest articol urmează să fie actualizat pe durata Indagra.