Ghici care e cea mai productivă țară din UE!

Atunci când este vorba de productivitatea brută a muncii – raportul dintre producția economică și numărul de ore lucrate – România a crescut spectaculos în cei 20 de ani de la aderarea la UE: de la 43% la 87% din media Uniunii.

Însă acest indicator are relevanță mai degrabă la nivel macroeconomic. Atunci când e vorba de afaceri și decizii de investiție, contează o altă cifră, care în cazul României a fost dintotdeauna mult mai spectaculoasă: productivitatea ajustată cu costurile salariale, sau – altfel spus – randamentul (sau competitivitatea) muncii.

Așadar, faptul că românii încă au salarii la jumătate din media UE – în creștere de la un sfert la momentul aderării – face ca întreg calculul să se schimbe. În România, randamentul muncii, adică raportul dintre productivitate și salarii, este de 173% din media UE.

Cu această cifră, România se află pe primul loc într-un top în care este urmată de Slovacia (159%), Bulgaria și Ungaria (152% fiecare), Polonia și Grecia (147% fiecare). Datele sunt la nivelul anului 2025, când România încă nu fusese lăsată pe ultimul loc în topul salariilor de către Bulgaria.

La capătul opus al clasamentului, cele mai scumpe țări din punctul de vedere al productivității sunt Danemarca (66% din media UE), Luxemburg și Germania (76% fiecare). Germania se află la capătul unui deceniu de scădere a randamentului, de la 93% în 2017, în vreme ce Franța a crescut de la 89% la 99%, iar Italia de la 107% la 125%.

Aici se cuvine o notă metodologică: calculele sunt făcute pe cifrele brute, pentru că acestea sunt relevante pentru angajator, adică cel care ia pe baza lor decizia unde să investească. Calculele s-ar putea face și după paritatea puterii de cumpărare – mai relevantă pentru angajat – caz în care ierarhia se schimbă iar România se duce pe locul 9, într-un clasament condus de Irlanda, Slovacia și Grecia și încheiat de Austria, Slovenia și – de data asta chiar pe ultimul loc – din nou Germania.

Poziția într-un astfel de top nu este, în sine, un lucru bun sau rău, ci rezultanta a doi vectori complet divergenți: un loc fruntaș poate să arate că angajații sunt foarte productivi sau foarte prost plătiți, sau o combinație între cele două. Și invers: cazul Danemarcei sau Luxemburgului demonstrează cum angajați extrem de productivi – dublu față de media UE – reușesc să obțină o compensație excepțională pentru munca lor.

Acest calcul a fost făcut pentru prima oară de autorul rândurilor de față acum 10 ani, pentru blogul riscograma.ro – într-un articol care avea exact același titlu ca cel de acum. La momentul respectiv, era o abordare exotică asupra productivității, dar între timp a devenit instrument curent de lucru în luarea deciziilor de investiție.

Apoi, calculele hârtiei au fost completate cu observații la prima mână de head-hunterul George Butunoiu într-un articol publicat de standard.ro în 2019: „Ia să-i aducem pe cei din Germania trei luni în România și să-i trimitem pe români acolo, să vedem care-s mai productivi!”

„Când am ajuns prima dată să stau mai mult timp în birourile din străinătate ale unei mari și mândre corporații, acum vreo 20 de ani, când am văzut și am înțeles cam ce fac, cum și cât lucrează, am fost șocat. Nu făceau cu nimic mai mult și mai bine decât cei de la filiala lor din București. Ba dimpotrivă, am început eu să-mi dau seama. Un angajat de acolo se ocupa de mai puține dosare și proiecte decât cel de aici, le termina într-un timp mai lung, și nu neapărat mai bine. Apoi am ajuns la alții, și la alții, și am început să mă obișnuiesc cu șocurile”, explica dl Butunoiu.

Mai recent, subiectul productivității relative a fost readus în discuție de economistul Dan Bucșa, Macro Strategist la Wellington Management din Londra și fostul economist-șef de la UniCredit România, la conferința Concordia Cum activăm capitalul României.

„România, din punctul de vedere al competitivității, a dat înapoi; acum 10 ani era în top 5 în Europa în termeni de competitivitate a muncii, și am măsurat asta ca productivitate pe salarii. Și nu cred că soluția este să tăiem salariile în sectorul privat, cred că soluția este să creștem productivitatea”, spune dl Bucșa. Estimarea pare să se refere la cifrele ajustate cu puterea de cumpărare respectiv la dinamică mai degrabă decât la cifrele absolute. Într-adevăr, România a mai pierdut din avansul pe care îl avea în 2017, când stătea la 232% din media UE. La fel stau lucrurile însă în Bulgaria, Ungaria și Polonia; în toată regiunea, salariile s-au dublat în ultimul deceniu.

Cum activăm capitalul României?

„Avem nevoie de politici industriale ca să accelerăm creșterea”, spune Dan Bucșa. Ce fel de politici, în contextul în care în ultimul deceniu ponderea industriei în PIB a scăzut de la 21% la 11%? „Nu vom mai putea să producem aceleași lucruri pe care le produceam acum 50 de ani”, spune Iulian Lolea, economistul-șef al Confederației Patronale Concordia, într-o conferință Curs de Guvernare despre reindustrializarea României.

„Susținerea [statului] trebuie să se ducă în mod echilibrat între cei care au excedent și deficit. De ce să nu ajutăm și premiantul clasei? Echilibrarea balanței se poate face și stimulând creșterea acolo unde avem excedent”, explică dl Lolea.

Principala problemă, identificată de aproape toți participanții la dezbatere, este prețul ruinător al energiei, care ar trebui să scadă cu câteva zeci de procente în următorii ani pentru ca industria să aibă vreo șansă de redresare.

„Cred că prioritatea noastră absolută este să avem energie ieftină. Efectiv, cuvântul «industrie» va ține de domeniul istoriei dacă menținem aceste niveluri ale prețului la energie. Avem kilowattul de trei ori mai scump decât în China, de două ori și jumătate mai scump decât în Statele Unite, cel mai scump kilowatt din zonă”, a spus Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României.

Energia este principala problemă pe partea de costuri a bilanțului, însă ce facem pe partea de venituri? Dacă vecinii vin peste noi, tot ce putem face este să ne ducem și noi peste ei.

„Noi, România SA – să-i spunem – suntem totuși într-o competiție cu țările din jur (...) și trebuie să facem ceva, să ne gândim cum vom crește, cum ne vom diferenția. Pentru că e și o chestie de securitate. Cum ne exportăm produsele și serviciile, să ne ducem și noi acolo? Că, na, ei au venit la noi. Genul ăsta de naționalism economic noi ar trebui să-l avem, nu trebuie să fugim de el, trebuie să ne construim un plan în sensul ăsta – că îl spunem, că nu-l spunem”, a spus – într-un podcast Curs de Guvernare – Iulian Stanciu, fostul șef al eMAG.

Care brand românesc intră primul în topul mondial

Dl Stanciu și-a vândut participațiile de la eMAG și, mai recent, de la Flanco, pentru a pune bazele unui fond de investiții de risc – Inspire Asset Management – care își propune să furnizeze capital afacerilor antreprenoriale inovatoare. Teoretic, oricine poate avea acces la bani; Stanciu le-a ținut o prezentare în acest sens chiar studenților de la ASE, la invitația conferențiarei Andreea Paul, care într-un comunicat recent ridică miza competitivității României.

„Avem antreprenori, tehnologie și companii competitive. Următorul salt este construirea unui brand românesc suficient de mare, cunoscut și respectat pentru a intra în top 100 global”, afirmă dna Paul.

Clasamentul Global RepTrak 100 din 2026 este condus de LEGO, Adidas, Samsung, Rolex și Sony. În top se regăsesc și companii provenite din economii mai mici decât România. Qatar Airways ocupă locul 62, deși economia Qatarului este de peste două ori mai mică. Cathay Pacific se află pe locul 52 și provine din Hong Kong, economie situată imediat după România în clasamentul mondial după PIB. Pentru a fi eligibilă, o companie are nevoie de venituri globale de peste două miliarde de dolari, de o notorietate mai mare de 20% la nivel global și de o prezență relevantă în cel puțin șapte dintre cele 14 piețe analizate.

„Dacă ar fi să aleg compania românească având cel mai mare potențial reputațional global, aș indica Bitdefender. Are tehnologie proprie, sediul global în București, milioane de utilizatori în peste 170 de țări, peste 580 de brevete și produse integrate de mai mult de 200 de companii tehnologice. Este deja un brand global construit din România”, spune Andreea Paul.

Potrivit INACO, alte companii și branduri cu potențial sunt: DIGI, care a depășit pragul financiar, cu venituri de 2,22 miliarde de euro în 2025, și își extinde activitatea în Spania, Portugalia, Italia și Belgia; UiPath, companie fondată în România, cu venituri de 1,61 miliarde de dolari, în prezent înregistrată în Statele Unite și cu sediul central la New York; respectiv Dacia, brand de origine românească aparținând Grupului Renault, care a vândut aproape 700.000 de automobile în 2025 și a depășit zece milioane de vehicule vândute din 2004.

Tot despre acest subiect, vă invităm să citiți și articolul Standard Marșul cel lung de la «fabricat în România» la «inovat în România»