Standard
Bogdan Buzdugan Bogdan Buzdugan

România și egalitatea lui Orwell

„Toți oameni sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții.”

– George Orwell, „1984”

„Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”

– Constituția României, art. 16, alin. (1).

Ei bine, această egalitate a lui Orwell am trăit-o și înainte de 1989, o trăim și acum, dar parcă mult mai intens. Înainte cei „mai egali” decât noi erau doar câțiva nomenclaturiști, iar diferențele nu erau foarte mari, poate de maxim 1 la 6. Acum, mai ales după perioada 2010-2020, numărul lor a crescut exponențial, iar diferentele de drepturi pot ajunge la 1 la 15. Și nu vorbim numai de bani. Unii se pensionează la 40-50 de ani, iar alții trebuie să muncească până mor ca să se poată târâ prin viață.

Și mai e o diferență, majoră. Dacă la comuniști te așteptai să niveleze valorile și să ajungă toți păduchii în frunte, într-o economie liberă și într-o democrație te-ai fi așteptat la altceva. Însă nici democrația nu este un sistem perfect. Conform lui Churchill este chiar un sistem prost, singurul său merit fiind că rămâne sistemul cel mai puțin „prost” pe care l-am inventat noi oamenii.

Dar să revenim la subiect. Avem privilegii pentru anumite categorii sociale sau profesionale, acordate prin legi speciale, discriminatorii pentru restul populației:
– pensii speciale de 10-15 ori mai mari decât cele la care ar fi avut dreptul conform legii pentru oameni obișnuiți;
– posibilitatea de a se pensiona cu circa 10 până la 20 de ani mai repede fără a avea problemele medicale impuse oamenilor obisnuiți pentru o pensionare anticipată.

Problema ar fi trebuit rezolvată de către politicienii pe care i-am trimis în parlament astă iarnă. Au și promis în campania electorală că ne rezolvă chestia asta. Deocamdată doar mimează căutarea unei soluții, ascunzându-se în spatele deciziilor judecătorilor constituționali, care în acest caz sunt evident într-un conflict de interese. Pentru că anularea sistemului de pensii speciale ar duce la anularea propriilor pensii, unele dintre cele mai mari din sistem. Primul pas ar fi oprirea robinetului. Au majoritate în parlament și votează o lege care anulează toate legile care permit pensionarea înainte de limita de vârstă normală, cât o fi ea – 65 sau 70 de ani – și calcularea pensiei conform unei singure legi, valabile pentru toți.

Va rămâne apoi de rezolvat problema pensiilor aflate deja în plată și a tinerilor pensionari cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani. În general se spune că mortul de la groapă nu se mai dezgroapă. Asta ar trebui să fie valabil doar pentru banii pe care i-au încasat deja. Trebuie să existe o soluție pentru aducerea tuturor la un moment „zero”, la un nou început, pentru că, parafrazând o vorbă celebră spusă după bătălia Angliei din cel de-al doilea război mondial, „niciodată atât de puțini nu au dezavantajat atât de mult și atât de mulți oameni”. (În original era: „Never was so much owed by so many to so few” – Winston Churchill, august 1940 – engleza rămâne de multe ori mult mai concisă).

Iar dacă constituția actuală nu permite o soluție, probabil soluția este schimbarea ei…

Voi ce ziceți? Sunteți de acord cu pensii speciale de peste zece mii de lei acordate începând cu 40 sau 50 de ani unor oameni care ar fi trebuit să primească cel mult 10-20% din ceea ce au primit și asta numai după ce ar mai fi muncit încă 15 sau 20 de ani, cel puțin?!