De ce nu îi lasă șefii români pe angajați să muncească de acasă

„Trăim în România și asta ne mănâncă tot timpul”, spunea cineva. Sunt mulți șefi încă care au impresia că angajații nesupravegheați direct nu muncesc așa cum trebuie. Și sunt și mai mulți angajați, care atunci când nu sunt sub ochii șefilor iau piciorul de pe accelerator. Vechiul proverb românesc „ochiul stăpânului îngrașă vita”, se aplică și în acest caz, oricât de „politically incorect” ar fi să spui acest lucru despre oameni.

Personal nu cunosc companii românești în care să se lucreze numai de la distanță. Este dificil deocamdată deoarece documentele circulă încă foarte mult pe hârtie și mulți angajați preferă să imprime un document înainte de a da un răspuns. Sunt însă companii străine, mai ales din domeniul IT, care angajează oameni și îi lasă să lucreze peste 90% din timp de acasă. Am un prieten care face asta. Este responsabil pentru o anumită zonă orară, preia problemele de la niște indieni și predă serviciul unei echipe din Statele Unite. În rest și în grupul de firme la care lucrez sunt oameni care lucrează în majoritatea timpului de acasă, dar nu în totalitate.

În general apar câștiguri de productivitate datorită condițiilor. Te afli într-un mediu familiar, în care te simți bine, nu mai pierzi timp cu transportul, nu te mai enervează nimeni pe drumul spre serviciu. Pericolul și implicit pierderile de productivitate pot proveni din lipsa de organizare și din intervenția familiei. Ești acasă și poți fi deranjat oricând de ceilalți membri ai familiei. Copiii, mai ales atunci când sunt destul de mici, nu înțeleg de ce tatăl sau mama nu poate fi la dispoziția lor dacă tot e acasă. De aceea principala provocare a lucrului de acasă poate fi chiar această limită impusă familiei.

Această strategie crează implicit un avantaj competitiv, pentru că duce la o scădere drastică a cheltuielilor cu sediul sau spațiul de lucru al societății, a cheltuielilor de transport și de întreținere a parcului auto pentru firmele care pun la dispoziția anumitor angajați mașini. Eu am experimentat acest lucru prima oară în urmă cu aproape 25 de ani pentru o societate de inginerie care dezvolta un proiect major, o nouă fabrică pentru materiale de construcție. Era un SRL de apartament și lucram cu colaboratori externi, cu care mă întâlneam la ei acasă sau la vreo cafenea ori restaurant. Din această colaborare a rezultat o uzină care funcționează și astăzi.

Cât de semnificativă este economia de costuri? Depinde! Economia de costuri este legată și de dimensiunea spațiului de lucru care ar fi necesar în funcție de numărul angajaților. Dar în condițiile în care piața muncii din România, până la un anumit nivel ierarhic, este una a angajaților, unul dintre cele mai importante avantaje competitive constă în posibilitatea transformării unei părți a acestor economii în avantaje, salarii sau prime pentru angajați.