Primul meu faliment sau cum am pierdut 50.000 euro

În primul rând aș vrea să subliniez faptul că aceste rânduri se adresează în principal celor care vor să devină antreprenori și au rolul de a îi ajuta să nu repete greșelile mele, iar nu antreprenorilor care au reușit și probabil au găsit soluțîi la problemele la care eu nu am găsit.

Aș vrea să încep cu contextul în care am decis să devin antreprenor. Aveam un job bun la o multunațională – service manager – lucram aprox 60 ore pe saptămână și aveam în total un venit de aprox 2000 de euro pe lună, din care cheltuiam cam 500 și 1500 îi economiseam.

Pe de o parte conștient că nu voi putea continua în acest ritm încă 20 de ani, pe de altă parte „intoxicat” de prea multe conferințe, prezentări cursuri și cărți motivaționale, care te învața că oricine poate fi antreprenor dacă își asuma riscuri și muncește suficient pt asta, am decis că vreau să devin antreprenor. Nu pot da vina pe cei care țineau prezentările și care erau carismatici și convingători pt că la urma urmei asta era jobul lor să își vândă cursurile și îmi asum responsabilitatea în întregime.

Cu mintea mea de acum îmi dau seama că ar fi trebuit să deschid un mic bussines într-un domeniu în care aveam expertiză, preferabil în domeniul în care am câștigat banii. Dar având acești bani în cont, am început să mă cred mai deștept decât eram, și datorită faptului că eram tobă de teorie am vrut să risc toți banii pe o carte, și eram aproape sigur că o să căștig. Practic am vrut să trec direct de la nivelul de angajat la nivelul de antreprenor și să sar peste nivelul de liber-profesionist, după clasificarea lui Kyosaki.

În Cluj exista un restaurant pe o anumită nișă care avea succes deși avea un adaos de 500% la prețul materiei prime față de celelalte care au 100%. Am văzut asta ca pe oportunitate și am decis să intru pe nișa respectiva. Conștient că nu aveam experiență în domeniu, am căutat un asociat cu experiență, dar din păcate combinația eu – disponibilitate timp și lipsa experiența iar el – experiență dar lipsa disponibilitate timp s-a dovedit până la urma necâștigătoare pentru mine.

Deși asociatul îmi spunea că vă fi foarte greu să găsim un spațiu bun pentru local, eu fiind intoxicat cu multă teorie eram sigur că vom găsi rapid un spațiu bun pentru noi. Din păcate pentru mine, în timp ce noi căutam spațiu primăria a schimbat regulile jocului și a modificat regulile de autorizare pentru spațiu, restrângând și mai mult locurile unde puteai deschide un local.

După un an de căutare nefructoasă a spațiului, entuziasmul meu a început să mă părăsească. Toate agențiile imobiliare spuneau că nu exista spații disponibile și că există foarte mulți care caută.

Așa ajungem la prima greșeala pe care am făcut-o din cauza lipsei de experiență: în momentul în care am găsit un spațiu disponibil în care am fi primit autorizație de funcționare am luat spațiul respectiv, neținând cont de faptul că în acel spațiu au dat 5 firme faliment înainte, și având impresia că sunt mai deștept decât ei. Din păcate acum îmi dau seama că pentru un începător e imposibil să reușească acolo unde 5 au dat faliment înaintea lui, însă pentru un jucător experimentat e foarte posibil.

Problema spațiului era că e pe o strada lăturalnică și necirculată deși spațiul în sine era frumos organizat și avea potențial, dar eu am zis că dacă vom face reclamă vom putea compensa acest lucru. Ca o mica paranteză un prieten a deschis în același timp cu mine un restaurant pe o stradă ultracentrală , cu o chirie de 1200 de euro în plus față de spațiul meu și deloc surprinzător din prima luna încasările lui au depășit cheltuielile iar la mine asta nu s-a întâmplat nici la 4 luni de la deschidere.

Morala 1: în afacerile în care ai profit pe un client de 20 lei și ai nevoie de minim 100 clienți noi pe zi că să fii pe zero e esențial să fii ultracentral, cunoscut și accesibil, mai ales dacă vrei și profit.

Acum ajungem la greșeala majora nr 2: din cauza lipsei de experiență ca antreprenor, și neînțelegând suficient de bine faptul că e vital ca antreprenor să știi să te organizezi singur, și având încă tot mentalitate de angajat, am tărăgănat anumite etape și am deschis localul cu o întârziere de 5 luni de la mutarea în spațiu, desi dacă aș fi fost mai bine organizat aș fi putut deschide după 2 luni lejer. Aceste 3 luni întârziere au avut un impact hoarator asupra deznodământului.

Morala 2: nu e suficient să fii antreprenor, e foarte important să ai mentalitate de antreprenor și nu de angajat. Nu pierde timpul pentru că asta se vă întoarce împotriva ta.

Acum ajungem la greșeala nr 3: având experiența din multinațională cu subalterni aveam impresia că angajații te respectă și te ascultă și își dau interesul dacă tu faci sacrificii. Eu mă așteptam ca dacă fac eforturi excepționale să plătesc salariul la zi chiar dacă nu sunt încasări ei mă vor aprecia și respecta. Din păcate ei nu apreciau faptul că eu făceam 3 joburi fără să iau salariu și trăiam cu 100 euro pe luna și îmi vindeam lucruri din casa că să le plătesc salariile la zi și nici nu își dădeau prea mult interesul să meargă bine treaba. Ziceau că ei vin la job, dacă au de lucru bine dacă nu iarăși bine iar la sfârșitul lunii ei vor salariul indiferent dacă sunt încasări sau nu, pentru că ei nu sunt asociați. Mai târziu am înțeles faptul că oamenii respectă autoritatea și puterea interioară și ei percepeau sacrificiile mele ca o dovada de slăbiciune.

Morala 3: e foarte dificil să treci brusc din statutul de angajat la statutul de antreprenor cu 12 angajați.
Următoarea greșeală clasică: din cauza lipsei banilor am fost nevoit să suplinesc 2 angajați pentru a economisi 2 salarii: făceam și contabilitate primară și aprovizionare pe lângă atribuțiile de administrator. Mă gândeam cu groază la zilele de 1, 15 și 25 ale lunii. Lucram 12 ore pe zi 7 zile din 7 și fiind epuizat și sufocat cu lucrurile mărunte și pe care le putea face oricine am neglijat lucrurile cu adevărat importante pentru firmă pe termen lung: viziune, dezvoltare , strategie, promovare, cultură, etc.

Morala 4: daca vrei să ai succes ca antreprenor nu te lăsa sufocat de lucrurile mărunte și urgențe și apoi în timpul rămas liber să te ocupi de cele importante dar neurgente ci fă exact invers.

Datorită acestor greșeli pe care le-am conștientizat dar și datorită altora mai mici sau neconștientizate am rămas ușor-ușor fără bani și nu mai puteam plăti salariile și taxele și am fost nevoit să renunț deși firma avea o creștere constantă și eram foarte foarte aproape de BreakEvenPoint. Am încercat să vând afacerea și să recuperez măcar o mică parte din investiție dar nu am reușit în 1 luna de zile. Am luat în calcul obținerea unui credit de la banca doar eu că administrator trebuia să garantez cu bunurile proprii și dacă nu plăteam 3 rate îmi pierdeam casa și rămâneam pe drumuri, așa că am decis că e mai înțelept să renunț la banii investiți și timpul investit decât să îmi risc casa. Abia atunci am înțeles de ce unii „antreprenori” au casele și afacerile pe numele rudelor…

Morala 5: e foarte important să știi ce poți și când să te oprești și să renunți și să îți asumi pierderea și să o iei de la zero, e foarte important să știi ce îți poți permite să riști și să pierzi și ce nu.

Morala 6: nu investi în afaceri decât bani pe care îți poți permite să îi pierzi, pt că nu exista afacere sigură și investiție sigură 100%.

Acum privind în urmă am conștiința împăcată că în mandatul meu am plătit toate salariile la zi, îmi asum în totalitate alegerile și consecințele și nu dau vina nici pe speakeri, sistem, asociat, angajați, piață, concurență etc. și acum iau totul de la zero având școala vieții și privind această etapa ca pe un MBA.

Categoric am învățat multe lucruri în acești 2 ani în care am fost antreprenor și nu am renunțat la visul de a fi antreprenor doar că acum voi folosi experiența pe care o am și sper să am mai mult succes.

Posibil să îmi mai amintesc și alte greșeli și atunci voi scrie și o continuare.

Sper să folosească cuiva aceste rânduri pt că se spune că un prost învața din greșelile lui iar un înțelept învața din greșelile altuia.

Vă urez succes .