De ce stă România atât de jos în clasamentele europene ale inovării

Cred că suntem atât de jos pentru că atât ecosistemul din România este advers inovării cât și pentru faptul că inclusiv la nivelul firmelor inovarea nu este văzută ca o sursă de câștig. Prima problemă cred eu că vine din sistemul universitar. Humboldt, unul din designerii sistemului universitar așa cum există azi, spune despre idealul universitar că ar trebui să fie Einheit von Forschung und Lehre, adică integrarea, unitatea, dintre cercetare și învățare. Și, să observăm, pune cercetarea prima. Din nefericire foarte puține centre universitare acordă atenție părții de cercetare cu adevărat. Restul o fac formal, și în sprijinul afirmației mele e interesant de citit articolul domnului Mihai Maci, un insider, în acest context. În zona de ecosistem există însă și părți bune, există facilități fiscale pentru cercetare-dezvoltare cu caracter inovativ, din păcate puține companii accesează aceste facilități pentru că preferă să nu aibă discuții cu ANAF, legislația respectivă având anumite zone gri.

De partea cealaltă, puține companii fac cu adevărat inovare; restul doar vorbesc despre ea căci, nu, e cool să ai în diverse materiale corporate cuvântul acesta… conform studiului făcut de ICG România, peste 66 din companiile din România au inovarea inclusă printre valori și peste 78% în declarația de viziune sau printre obiectivele strategice. Totuși, doar 39% utilizează KPIs ca să măsoare inovarea, ceea ce poate însemna și că foarte multe organizații tratează inovarea doar la nivel declarativ.

Legat de inovare mie îmi place mult sloganul afișat la școala de design de la Stanford: „the only way to do it is to do it”. Chiar cred că acesta e celălalt motiv. Dacă firmele, în loc să vorbească despre inovare, ar demara acțiuni concrete în această direcție, s-ar face pași rapizi în direcția bună. Inovarea se bazează mult pe creativitate iar populația din România stă bine la acest capitol, deci premisele există.

Unul din clienții noștri publici pe inovare este guvernul Estonian. Am avut pentru ei un proiect în 2014-2015, chiar pentru guvern, nu pentru structuri subordonate. Preocuparea pentru inovare se simte legat de Estonia, știți că sunt și firme românești care se relochează în această țară. S-ar putea ca în curând și persoane să ia acest lucru în considerare și să devină cetățeni estonieni, având în vedere administrația extrem de prietenoasă a acestei țări.

[Dar și în România] sunt multe excepții notabile. România este o țară foarte polarizată în domeniul inovării; sunt centre de cercetare-dezvoltare-inovare care sunt la același nivel cu Silicon Valley, Tel Aviv sau Shanghai, cel puțin la nivel de concept și metode dacă nu la nivel de finanțare disponibilă. În același timp sunt și instituții care încă studiază Imaginea sculer-matriţerului în poezia proletcultistă ca să citez din nou din domnul Maci. Repet, văd ambele situații și încerc să fug de cele din urmă și să lucrez cu primele. Repet, am întâlnit cercetători extraordinari la Continental Automotive, Marquardt, Renault Technologie Roumanie, OMV Petrom, ADP, Emerson, Scandia și îmi cer scuze dacă am uitat pe cineva. Ce se poate învăța? Am spus mai sus: „the only way to do it is to do it”.

Conform Global Innovation Study făcut de Strategy&, concluzia exprimată de 1.757 executivi chestionați este: inovarea este astăzi factorul principal de creștere organică pentru orice companie, indiferent de sector. Mai mult, conform aceluiași studiu, companiile în care există o legătură profundă între nivelele de top ale managementului și activitatea de inovare depășesc celelalte companii la toții metricii principali de eficiență.

Inovarea costă, e adevărat. Dar în ziua de azi, să nu inovezi, costă existența firmei. Știm cu toții exemplul Blackberry, care a fost un lider al inovării la un moment dat, ei aducând emailul pe telefon. Apoi, în doar câțiva ani, au dispărut. Iar Blackberry, la momentul atacului Apple, stătea pe un munte de cash de ordinul zecilor de miliarde de dolari. Plus o piață subjugată de superdrăguțele aparate ale firmei. În zilele de azi nimeni nu e imun la extincție și din fericire multe companii mari au înțeles că inovarea e cheia pentru competititvitate. Uitați-vă cât de bine reacționează BMW la atacul Tesla. Comparați cu Ford, recent retrogradată la categoria Junk de către investitori. Sau chiar felul în care reacționează Apple la atacurile Samsung și Huawei: inovare și iar inovare. Credeți că Apple sau BMW nu puteau să se culce pe lauri?

Atât studiul făcut de Strategy& dar și studiul făcut de doamna Anne Marie Knott de la Washington University constată că cel mai important factor al inovării nu este suma alocată pentru R&D sau achiziția de tehnologie ci mai curând investiția în cultura organizațională. Aceasta se vede și din graficul de mai jos.

Am analizat în ultimii 3 ani consecutivi această diagramă și situația este constant aceeași. Inovarea nu trebuie privită deci ca o găleată fără fund în care arunci bani și din care nu știi dacă vor fi rezultate.