Tehnologie
Marian Hanganu Marian Hanganu

În câțiva ani va fi de ajuns să tai legătura informatică a unei țări cu restul lumii pentru a o răpune

În urmă cu vreo douăzeci de ani urmăream cu sufletul la gură lupta Căpitanului Picard cu invadatorii Borgi (Startrek). Lupta unei civilizații care pune preț pe individualitate, pe autonomia individului și pe importanța inițiativei individuale e una dintre poveștile clișeu pe care se bazează numeroase producții SF. Toate se petrec în viitor și în toate umanitatea luptă contra unui inamic implacabil și aparent de neînvins, o societate centralizată în care indivizii ascultă de un centru de comandă unic. Dacă distrugi centrul de comandă, ai câștigat și exact asta fac eroii umani care reușesc în urma unor decizii autonome și a unor inițiative individuale să câștige lupta.

Marșul afacerilor dinspre soluțiile software găzduite pe infrastructura proprie în cloud-uri găzduite în alte țări, la mii de kilometri distanță pare să indice că suntem pe cale să devenim mai degrabă borgi decât membri ai Federației.

Principalii jucători mondiali, companiile care iau partea leului din piața internațională de cloud sunt Microsoft, Amazon, Oracle și Google, nu neapărat în ordinea asta. Către aceste companii se îndreaptă datele a milioane de companii din lumea întreagă, care renunță să-și mai țină datele acasă și le mută în schimb pe serverele acestor companii. Și ce observăm noi vizualizând hărțile care detaliază locațiile centrelor de date ale acestor companii?

Microsoft
Amazon
Oracle
Google

Ei bine, veți spune, nu contează chiar atât de mult că marii jucători construiesc preponderent centre de date în vestul Europei, pentru că vor fi contrabalansați de alți jucători, care construiesc mult mai echilibrat geografic. Așa am gândit și eu, până când am găsit o hartă a centrelor de date care oferă servicii în cloud, care arată că același patern geografic se păstrează.

Top cloud

Departe de mine ideea că este o conspirație. Companiile de mai sus sunt în competiție acerbă. Dacă ne uităm la centrele de date cele mai mari din lume, unele se află sub jurisdicția unor guverne aflate pe poziții antagonice.

Marile centre de date tind să fie create de companii globale, iar companiile globale vin din cele mai puternice economii ale lumii. Centrele de date tind să fie construite acolo unde cererea este mai mare, ceea ce favorizează economiile cele mai mari și mai bogate.

Marile centre de date necesită locații cu o infrastructură impecabilă, legi clare și stabile cu privire la proprietatea intelectuală și taxare, stabilitate politică.
Dat fiind consumul de energie uriaș necesar pentru răcirea centrelor de date, țările nordice, cu climă rece sunt preferate țărilor din sud, cu o climă mai caldă.
OK, chiar dacă nu este o conspirație, rezultatul este același: datele noastre pleacă din est și din sud către vest și nord.

În câțiva ani va fi suficient să tai legătura informatică a României cu vestul Europei pentru a obține anarhie și îngenunchierea imediată a țării. Imaginați-vă că supermarketurile nu ar mai putea livra, companiile de distribuție nu ar putea factura, cetățenii nu și-ar mai putea găsi datele necesare pentru raportarea taxelor, corespondență etc. Anarhia socială și economică ar lua în stăpânire întreaga țară.

Un atac EMP sau o furtună solară ar putea crea haos.

Și atunci spuneți-mi vă rog cât de independenți mai putem fi dacă datele noastre pleacă peste graniță? Cât de vulnerabili devenim? Avem vreun plan în legătură cu asta? Suntem măcar conștienți că devenim dependenți?

Articole asemănătoare

Marian HanganuMarian Hanganu

Ce-ai zice dacă ți-aș spune că ai fost infectat cu o boală care omoară peste 90% dintre pământeni?

Și ce-ai zice dacă ți-aș spune că se lucrează la un medicament care să te vindece?

Marian HanganuMarian Hanganu

Câtă valoare este în integrarea sistemului CRM cu LinkedIn?

LinkedIn este adesea prezentat ca fiind Facebook-ul lumii profesionale, dar este mai mult decât atât. LinkedIn este rețeaua socială care constituie un adevărat monopol pentru lumea de afaceri, pentru că nu are niciun concurent global, doar câteva replici locale fără pretenția de a concura în afara țării de origine. LinkedIn este utilizat pentru recrutare, pentru […]

Bogdan BuzduganBogdan Buzdugan

Țara formelor fără fond

Titu Maiorescu a lansat această sintagmă, la 1868, referindu-se la importul civilizației occidentale. Treptat, a devenit sinonimul a tot ce se face în țara noastră la nivel politic și guvernamental. Unul dintre cele mai recente exemple este chiar campania de vaccinare anti-covid. Se adoptă la sfârșitul lui noiembrie, cu surle și trâmbițe, o strategie națională […]

Marian HanganuMarian Hanganu

Tipul pe care l-aș fi concediat în fiecare după amiază, ca să-l reangajez a doua zi

„Nu înțeleg cum puteți fi atât de rupți de realitate încât să...”; „Eu cred că voi n-ați mai văzut un client din industria X decât în poze...”; „Există idei proaste, idei catastrofale și ideea asta...”

Marian HanganuMarian Hanganu

Rezistă tentației de a-ți exercita puterea asupra clientului!

Win-win e mai mult decât un slogan Dl. G era cel mai bun vânzător al companiei producătoare de software tip enterprise. Acum doi ani a luat un bonus consistent pentru că a adus un client de prestigiu, înfrângând competitori puternici într-o competiție în care ambițiile au ieșit la suprafață. ”Am triumfat, explică el și astăzi, […]

Articole populare

George ButunoiuGeorge Butunoiu

Ia să-i aducem pe cei din Germania trei luni în România și să-i trimitem pe români acolo, să vedem care-s mai productivi!

Au dublat, au triplat productivitatea. Și, la ce le-a folosit?

Alexandru GoțoiAlexandru Goțoi

Mai este valabilă expresia „du-te, sunt alții care așteaptă la ușă”?

Piața forței de muncă din Romania in 2019

Mirela OpreaMirela Oprea

Cât de gravă este criza forței de muncă și cum se poate rezolva

Și ce ar trebui să facă o afacere pentru a păstra echilibrul între profitabilitate și sustenabilitate

Radu SavopolRadu Savopol

Vom dubla salariile, când vom vinde dublu iar statul va taxa mai decent

Interviu cu antreprenorul român care a speriat Starbucks

Marius AdrianMarius Adrian

Primul meu faliment sau cum am pierdut 50.000 euro

Ca să trec mai ușor peste pierdere, am privit acești bani ca pe o taxă de școlarizare.