Standard
George Butunoiu George Butunoiu

Cu cât e mai prost scris CV-ul, cu atât mai valoros, fiindcă se pot trage mai multe concluzii și mai exacte

Greșelile din CV-uri pot spune multe lucruri relevante despre cel în cauză. Concluziile pe care le tragi din ele sunt aceleași, și în cazul unui magazioner și în cazul unui mare director. Însă greutatea lor în luarea unei decizii e diferită, de la caz la caz. Chiar și cele mărunte sunt alarmante și eliminatorii atunci când e vorba despre un job în care atenția la detalii e esențială, cum ar fi în marketing sau la asistența președintelui, însă treci mai ușor peste ele la un om de vânzări, care e toată ziua în mașină.

Sigur, toți trimițătorii de CV-uri strigă în cor, la unison, și îi somează pe angajatori și pe recrutori să nu se uite la astfel de „mărunțișuri”, ci să citească ce experiență are omul, chiar dacă e descrisă cu greșeli. Să ne uităm, adică, la ce știe omul, nu la cum este.

Eu sunt imun la aceste somații, după cum se știe. În marea majoritate a cazurilor, pentru mine e mai important cum este omul, decât ce știe. Dacă ceea ce nu știi poți învăța într-o jumătate de zi, într-o săptămână sau o lună, nu prea mai înveți cum să fii dincolo de facultate, și, eventual, de cei câțiva ani de la începutul carierei.

De regulă, din informațiile propriu-zise deduci cam ce ar ști omul să facă. Din format, din exprimare, din punerea în pagină îți imaginezi cam ce fel de om este.

Greu de imaginat pentru marea majoritate a oamenilor cât de multe concluzii pot fi trase din astfel de „mărunțișuri”, și cât de mult corespunde prima imagine pe care ți-o faci în mai puțin de un minut, cu realitatea întâlnirilor față în față, cu confirmările și reconfirmările de după. Și cât de puțin se schimbă acestea în timp, după cum am spus.

E interesant de văzut cum percep românii importanța și ponderea acestor greșeli mărunte în evaluarea profilului care reiese dintr-un CV, fără cunoașterea candidatului sau alte informații suplimentare despre el. Și mă refer doar la greșelile neinterpretabile, adică acelea care sunt considerate ca atare de către oricine, nu la cele subiective, de felul “e greșit” să-ți treci sau să nu-ți treci vârsta în CV, statement sau achievements etc.

Să luăm un exemplu concret, întotdeauna o sursă inepuizabilă de comentarii și de controverse: un anunț pentru recrutarea unei Executive assistant pentru country managerul unei foarte cunoscute corporații multinaționale, cu afaceri foarte mari în România.

Întrebare, așadar: În cazul recrutării din exemplul de mai sus, de la a câta greșeală măruntă încolo dați deoparte un CV, indiferent de ce scrie în el ca experiența și alte informații? Vorbesc acum de greșeli mărunte de felul pusului virgulei lipit de cuvânt, iar cu două rânduri mai jos cu un spațiu înaintea ei, sau de o listă în care primul cuvânt din rând apare uneori cu literă mare și alteori cu una mică, cu punct la capăt când nu e propoziție sau aici cu punct și virgulă și trei rânduri mai încolo fără nimic.

(sondajul, pe georgebutunoiu.com)