George Butunoiu | 1 octombrie 2019

În ce domenii câștigă șefii cel mai bine: bănci, energie, avocatură

Grecia, Italia sau Portugalia [chiar dacă] sunt Vest, piața salarială la nivel de management din aceste țări se poate compara cu cea din România. Însă absolut punctual, nu pe medii statistice, la nivelul întregilor țări sau regiuni.

Salariile și veniturile cele mai mari sunt legate de două variabile principale, în majoritatea cazurilor: cifra de afaceri și profitul. Or, din acest punct de vedere, salariile și veniturile mari sunt în bănci, marile companii din energie, marile case de avocatură. Aici se câștigă zeci de mii de Euro pe lună din salarii fixe, și uneori mult mai mult din bonusurile și plățile variabile legate de rezultate. Iar în ultimii ani, tot cu venituri similare au început să fie și unii din companii și instituții de stat, cum ar fi organismele de reglementare și cine mai știe cine are acees la bani fară să fie prins.

Trebuie făcută o diferențiere între businessurile organice, așezate, care încep și se dezvoltă într-un ritm relativ previzibil, și cele de oportunitate, speculative. Toate businessurile mari, antreprenoriale sau mari corporații multinaționale, sunt businessuri organice, care funcționează după niste planuri construite pe mai mulți ani, și inclusiv salariile și veniturile sunt cuprinse în aceste planuri. Business-urile de oportunitate sunt aproape întotdeauna mici și foarte mici că număr de angajați, uneori chiar și că cifra de afaceri, comparată cu marile companii, însă adesea aici găsești cele mai mari venituri. Sunt firme de consultanță, de obicei (real estate, avocatură, tranzacții etc.) și cifrele de afaceri (și veniturile angajaților, pe cale de consecință) sunt extrem de volatile. Daca într-un an un director poate căștiga 1 milion de Euro, anul următor ar putea căștiga de zece ori mai puțin sau mai mult.

Niște observații destul de empirice confirmă, de fapt, ipoteza că numărul managerilor de până în 40 de ani care se mută la un salariu mai mare îl întrece pe acela al managerilor obligați să aceepte salarii mai mici. Între 40 și 50 de ani se proporțiile sunt cam egale, iar în grupa celor de peste 50 de ani, cei obligați să accepte salarii și venituri mai mici decât aveau înainte îi depășesc ca număr pe ceilalți mai norocoși.