Ce a distrus-o pe Vera?

Vera ne-a fost prezentată de Directorul de Resurse Umane ca fiind cea mai extraordinară achiziție a acestei companii.

Ca să fiu sincer, am fost puțin geloși pe statutul ei de star și pe mașina nouă pe care i-au cumpărat-o din prima săptămână la noi.

Ne-am întrebat cu invidie cât o fi negociat la salariu și bonusuri.

Îngrijorarea a crescut la primele ședințe în care am participat împreună cu Vera. Mi-a fost clar că este o tânără inteligentă, că nu a studiat degeaba în străinătate la una dintre cele mai prestigioase universități din Anglia și că nu a trecut degeaba pe la două multinaționale reputate înainte să ajungă la noi. Entuziasmul directorului de resurse umane părea justificat.

După câteva luni însă au început să apară nori în Paradis. Directorul general a devenit din ce în ce mai critic cu performanța Verei, iar ea a devenit tot mai defensivă în ședințe. Vera nu părea în stare să ducă la bun sfârșit niciun proiect și de fiecare dată era altcineva de vină: ba echipa că e incompetentă și insubordonată, ba celelalte departamente că nu o susțin, ba directorul general că așteaptă minuni peste noapte.

Am luat masa cu câțiva dintre subordonații Verei. Ura împotriva ei era unanimă. Femeia asta, îmi mărturisea unul dintre ei, e un agent al haosului. Nu știe ce vrea, nu se poate concentra asupra nimic, e o împrăștiată!

Puțin după ce a împlinit șase luni în companie, Vera a dispărut. Directorul general ne-a informat că el și Vera au hotărât să încheie amiabil contractul ei de muncă.

M-am întrebat cine a ucis-o pe Vera și de ce? La urma urmei, putea fi glonțul nostru de argint.

Prima mea bănuială a fost o coaliție monstruoasă între alți manageri și subordonații Verei, dar Vera nu avea niciun dușman declarat și manifest, în ciuda conflictelor cu alți manageri.

Am discutat din nou cu membrii departamentului ei și am descoperit că inițial au susținut-o. Sperau ca statutul ei de vedetă a companiei să se răsfrângă cumva asupra întregului departament.

Problema Verei nu au fost relațiile cu colegii sau cu directorul general, deși a făcut numeroase greșeli în acest domeniu.

Principalul dușman al Verei a fost ea însăși. Vera a eșuat pentru că nu s-a putut izola de nenumăratele surse de distragere de la birou. Notificările facebook de pe telefon, notificările LinkedIn de pe computer, plus lungile convorbiri telefonice cu prieteni și foști colegi, obiceiul de a citi toate e-mailurile și a răspunde pe loc la toate mesajele i-au fragmentat timpul de lucru împiedicând-o să se concentreze asupra a ceea ce era cu adevărat important.

În plus, ea avea tendința să lucreze până noaptea târziu și să amestece proiectele de la serviciu cu cele personale. Directorul General era un tip care prefera să se trezească devreme și să lucreze începând cu ora 8 a.m.

Vera nu concepea ca acesta să îi ceară ceva pe e-mail și să nu primească răspuns imediat, așa că a ajuns să doarmă foarte puțin și să lucreze foarte mult, ceea ce a adăugat stresului și lipsei de concentrare.

Vera suferea de o formă acută a lipsei de concentrare, a distragerilor care ne afectează pe toți. Un studiu recent realizat de Poly (fost Plantronics și Polycom, o companie globală de comunicații) arată că 99% dintre angajați sunt distrași de la sarcinile lor la lucru.

Incapacitatea Verei de a se izola de distrageri și de a se concentra asupra a ceea ce este important a concediat-o.

Voi cum vă simțiți, sunteți bine, concentrați și dedicați? Citiți acest articol în timpul liber, sau la lucru, în loc să faceți ceea ce ar trebui să faceți?