Standard
Bogdan Buzdugan Bogdan Buzdugan

Munca este suprataxată și nu e bine!

Munca este o necesitate existențială pentru imensa majoritate a omenirii în timp ce consumul este o alegere. Din acest punct de
vedere, taxarea muncii la 47%, atât cât ne ia statul din salariul brut, este mult prea mult!

În schimb, consumul esențial este taxat cu 5 sau 9%, iar cel neesențial cu 19% (prin TVA). Și ar mai fi de discutat despre definiția
necesității… Ei bine sunt taxate cu 9% alimentele, indiferent dacă sunt cumpărate de la magazin, procesate sau neprocesate, ori
de la restaurant. Eu aș face o listă foarte clară a alimentelor esențiale și doar acelea ar trebui să rămână taxate cu TVA redus.

De asemenea aș face o distincție clară între mâncarea consumată în restaurant și cea comandată la pachet. Îmi aduc aminte că
pe vremuri, în Franța, dacă îmi beam o cafea sau o bere la bar, în picioare, era cu câțiva franci mai ieftină, datorită taxelor…

Știu, economiștii noștri savanți spun că trebuie echilibrat bugetul de stat, bugetul asigurărilor de sănătate, bugetul de pensii. De
aceea, cei 47% pe care statul ni-i ia din salariu sunt chiar prea puțini. Și ne dau exemplul altor țări din Uniunea Europeană unde
reținerile din salariul brut sunt mult mai mari decât la noi.

Și totuși, ce ne pasă sună ce fac alții, când noi oricum la nivel guvernamental și legislativ reinventăm în permanență apa caldă!
Chiar și atunci când rămâne mai rece decât apa rece…

Ceea ce vreau să spun este că oricum construcția bugetară a devenit o convenție, cu bugetul de pensii și cel al asigurărilor de
sănătate completate în permanență prin aport de la bugetul de stat. Și atunci, de ce să nu ne gândim la o construcție bugetară
complet nouă, cu o taxare minimală a muncii (maxim 15% impozit și contribuții pe salariu), compensată printr-o taxare
suplimentară a consumului. O creștere până la 25% a TVA-ului probabil ar asigura acest echilibru bugetar. Statul ar aduna toate
încasările la un loc și le-ar redistribui conform necesităților.

În acest fel salariile nete ar putea să crească cu 32%, fară a pune presiune pe mediul economic, iar surplusul de numerar la
dispoziția populației s-ar duce în consum, echilibrând încasările statului. Și, corelat cu o creștere exponențială a amenzilor
pentru munca la negru sau la gri, munca nedeclarată sau parțial declarată cum se numește de fapt, s-ar putea să scoată la
lumină cel puțin o parte din cei 1,5 milioane de români care nu știe nimeni cu ce se ocupă și din ce trăiesc pentru că nu au niciun
fel de venituri… Dar ce să mai vorbim despre acest milion pierdut când foarte mulți dintre parlamentarii actuali ne-au dezvăluit,
prin intermediul declarațiilor de avere depuse, că, înainte de a fi aleși, câștigau sub salariul minim pe economie!

Acest lucru s-ar putea chiar să ajute economia reală. Nu trebuie uitat că în cazul contribuțiilor și taxelor pe salariu ale
bugetarilor, statul își mută de fapt banii dintr-un buzunar în altul. Dar dacă acei bani ar rămâne la populație și s-ar duce în
consum, acest lucru ar alimenta conturile statului în mod real prin intermediul TVA, ar stimula comerțul și, poate, chiar
producția și serviciile.

E o noțiune utopică poate, dar eu tot mi-aș dori să am mai mulți bani în buzunar pentru că plătesc mai puține taxe și contribuții
pe salariu, pe care să pot decide singur pe ce-i cheltui!

Ei bine da, repet: munca este o necesitate în timp ce consumul rămâne o alegere!

Și mai am o nedumerire: cum reușește statul să încaseze doar 35% din TVA? Mie mi se pare taxa cea mai simplă de colectat: ai
plătit ceva la un magazin, în mod automat se generează TVA. Se scade TVA-ul plătit furnizorilor din cel generat prin vânzările
proprii și diferența se varsă în Trezorerie! Nu-i așa că e simplu? Doar lipitori de afișe din campaniile electorale, transformați
peste noapte în directori prin ministere, după victoria în alegeri, nu știu să calculeze această taxă…
A

ș mai putea menționa un avantaj adus economiei reale prin micșorarea taxării muncii. Se tot vorbește, de la pandemie încoace,
de relocarea fabricilor din China înapoi în Europa, iar acest lucru chiar începe să se întâmple. Zilele trecute chiar citeam un
articol pe această temă, iar autorul întreba retoric dacă și guvernul nostru a auzit despre asta… Avem un impozit pe profit
scăzut, infrastructura începe și ea să se schițeze, iar scăderea taxelor pe muncă ar putea fi încă un avantaj competitiv în raport
cu alte țări din Europa. Iar creșterea producției industriale s-ar putea să ne ajute și la micșorarea deficitului cronic pe care îl
înregistrăm în comerțul exterior și care devine din ce în ce mai greu de finanțat…

Voi ce ziceți? Aștept să-mi trimiteți părerile voastre!