Standard
Cariere
Carmen Caramlau Carmen Caramlau

Burnout! Ce faci când pur și simplu nu mai poți să muncești?

Suferi de burnout sau sindromul epuizării profesionale atunci când ai da orice să nu te mai duci la munca, pentru că simți că nu mai poți. În manifestările moderate apar repulsia față de ceea ce poate iți făcea cândva placere, dezinteresul și o stare proastă, neproductivă; imposibilitatea de a te bucura de succesele care pot apărea. Când sindromul burnout e copleșitor, chiar și activitățile ușoare pot părea epuizante, satisfacția și rezultatele dispar, iar jobul tău are de suferit.

Sindromul epuizării profesionale se instalează de cele mai multe ori pe nesimțite: prea multe taskuri/mailuri, prea multă interacțiune – prea puțin control, prea multe lupte “politice”, prea multe ore muncite, prea mult stres, prea puțină motivație și recunoaștere.

Cum poți să contracarezi sau să gestionezi această stare? Sunt mai multe opțiuni. Poate te regăsești în cele de mai jos, poate nu.

Ia o pauză. Desprinde-te de tot și vezi daca întoarcerea la munca te bucură. Organizează-te și planifică-ți activitățile în pasi măsurabili. Analiza fiecărui pas îndeplinit și recunoașterea impactului pozitiv pe care îl are asupra companiei – dar și asupra dezvoltării tale profesionale – sunt motivante.

Diversifică-ți activitățile sau găsește-ți un hobby. E o opțiune din ce în ce mai atractivă, acum, când internetul ne unește și ne mobilizează în activități de grup fără precedent. Fă mișcare – efortul fizic și exercițiile solicitante, care necesită antrenament bine gândit și executat, sunt cele care readuc echilibrul bio-chimic, dar și obișnuința obiectivelor măsurabile și realiste.

Gândește-te cum ar fi să renunți cu totul la task-urile care te stresează. Dacă la o analiză sinceră simți că poți funcționă și fără acestea, atunci ai opțiunea să faci o schimbare fără regrete. În caz contrar, poți controla măsurabilele: volumul, periodicitatea, complexitatea, urgența etc. Apoi le poți comunica managerului direct și negocia. Când nivelul de stres se măsoară negru pe alb, e greu de negat sau ignorat.

Burnout-ul este o manifestare fiziologică a emoțiilor negative pe care le trăim la serviciu. În cele mai multe cazuri noi deținem controlul, pentru că emoțiile, deși declanșate de factori externi, sunt în fond decizia noastră. De aceea vom constata că, într-un mediu aparent toxic, de exemplu, sunt angajați care funcționează normal ani sau zeci de ani, iar alții nici măcar câteva luni. Harta noastră emoțională depinde de anumite “redute” care, odată distruse, duc la un nivel de stres insuportabil și la abandon: demisie, dezinteres sau boala. Redefinește-ți “redutele” și schimbă-ți strategia.

Realist vorbind, sunt rare situațiile în care stresul sau încărcarea excesiva își păstrează același nivel insuportabil zi după zi, timp îndelungat. Inevitabil lucrurile se schimbă, iar nivelul de stres poate fi reprezentat grafic de o sinusoidă cu amplitudine, frecvență și perioadă variabile. Percepția noastră nu este însă la fel de adaptabilă, așa încât tindem să confundam jobul cu viață noastră, percepând epuizarea pe termen lung, nu numai când anumiți stimuli o declanșează. Evident, nu vorbim de situațiile extreme care, din păcate, există.

Din nou revin la latura emoțională. Emoțiile negative alterează percepția și impun tipare de gândire destructive ce influențează modul în care privim lucrurile, felul în care interacționam cu ceilalți, în care ne organizam, interesul pentru munca și pentru rezultate. Aceasta se reflecta în fluctuația de personal și de performanta. Nu degeaba în companiile mari exista “career path”, acesta definind clar pașii de urmat în evoluția în cariera, transmițând subtil un mesaj esențial: că încercările asimilate fiecărui nivel sunt lăsate în urmă la trecerea la nivelul următor. Dozat, efortul capătă sens prin creșterea complexității, prin măsurabile, dar mai ales prin recunoașterea și premierea succesului. Aici, un lider sau mentor bun are un rol hotărâtor.

Oamenii pasionați și motivați înseamnă o echipa sănătoasă, iar o echipa sănătoasă formează o companie de succes. Pasiunea, ca să se manifeste plenar, se cultivă prin disciplină și exercițiu, ca și succesul.

ARTICOLE CONECTATE

Tudor StoicaTudor Stoica

Cum doare durerea profesională

[…] E vineri, ora 6 și weekendul care urmează aveam să-l petrec întrebându-mă care e rostul vieții și ce sens are totul. […]

Tudor StoicaTudor Stoica

Cum doare durerea profesională

[…] E vineri, ora 6 și weekendul care urmează aveam să-l petrec întrebându-mă care e rostul vieții și ce sens are totul. […]

Articole asemănătoare

Oana RaduOana Radu

Ești „pe făraș”? Strategii pentru momentul când pierderea jobului e iminentă

Și cum poate fi transformat momentul concedierii într-o oportunitate

Radu ManolescuRadu Manolescu

Care sunt șansele ca responsabilul de HR să ajungă CEO

Ce trebuie să facă responsabilul de resurse umane pentru a ajunge să conducă întreaga companie

Alexandru GoțoiAlexandru Goțoi

Mai este valabilă expresia „du-te, sunt alții care așteaptă la ușă”?

Piața forței de muncă din Romania in 2019

Alina AnghelAlina Anghel

Pot să-mi mai găsesc un loc de muncă mulțumitor după 45 de ani?

Ce s-a schimbat în atitudinea angajatorilor în ultimii ani

George ButunoiuGeorge Butunoiu

Ia să-i aducem pe cei din Germania trei luni în România și să-i trimitem pe români acolo, să vedem care-s mai productivi!

Au dublat, au triplat productivitatea. Și, la ce le-a folosit?

Articole populare

Mirela OpreaMirela Oprea

Cât de gravă este criza forței de muncă și cum se poate rezolva

Și ce ar trebui să facă o afacere pentru a păstra echilibrul între profitabilitate și sustenabilitate

Radu SavopolRadu Savopol

Vom dubla salariile, când vom vinde dublu iar statul va taxa mai decent

Interviu cu antreprenorul român care a speriat Starbucks

Marius AdrianMarius Adrian

Primul meu faliment sau cum am pierdut 50.000 euro

Ca să trec mai ușor peste pierdere, am privit acești bani ca pe o taxă de școlarizare.

Mihai StănescuMihai Stănescu

Cum a ajuns un manager să-i ia locul șefului care se pregătea să-l dea afară

O infrastructură a performanței în leadership (Caz de studiu)

Cristina McCarthyCristina McCarthy

Prima decizie a unui nou manager de HR: auditul

Atunci când ești promovat în primul rol ca și manager, nu este întotdeauna simplu să știi ce ai de făcut.