Cariere
Bogdan Buzdugan Bogdan Buzdugan

De ce contează ceea ce gândesc oamenii?

Fiecare afacere pe care mi s-a cerut s-o evaluez din punctul de vedere al leadershipului, al muncii de echipă și al performanței
suferea în principiu de aceeași boală: managementul își dorea ca angajații să fie mai entuziaști, să muncească și să coopereze
mai mult, fără să încerce măcar să înțeleagă cu adevărat ce gândesc aceștia. Ceea ce se află în mintea angajaților le determină
natura comportamentului, iar dacă acest conținut este sărac, dezamăgit, deformat, neimplicat sau lipsit de entuziasm, de
dorința de a munci serios și de a colabora, totul rămâne doar la nivelul unui vis.

În mod ironic, supravegherea constantă și colectarea interminabilă a datelor, care caracterizează societatea de consum, pare să
fi lăsat managementul mai mult decât oricând fără contact direct cu oamenii. Acest lucru devine cu atât mai curios cu cât vine
după treizeci de ani de îndobitocire printr-un învățământ de o calitate din ce în ce mai slabă și prin media, având ca rezultat o
superficialitate mentală care te-ai aștepta să fie ușor de descifrat. Opinia publică este evident semnificativă în politica
democratică, dar opiniile angajaților, în cea mai mare parte, au prea puțină greutate în afaceri, pentru că managerii nu sunt de
obicei aleși de ei.

Și totuși ceea ce oamenii gândesc se adaugă culturii oraganizaționale, iar o cultură nefuncțională produce inevitabil
disfuncționalități în munca de echipă și în performanță. Ceea ce gândesc oamenii contează. Fiecare este un filozof, pentru că
fiecare se gândește la ceea ce i se întâmplă în viață și la sensul acelor evenimente.

Pentru a duce gândirea la concluzii valabile sunt necesare cunoștințe din ce în ce mai largi care ne conduc la înțelegerea
conceptelor propriei experiențe, furnizor al faptelor despre care emitem judecăți și care ne încurajează să reflectăm la cauzele a
ceea ce trăim. Deci creșterea constantă a cunoștințelor expandează calitatea gândirii unui om. Dar câți dintre manageri pot
conta pe o gândire exactă, creativă și pozitivă a angajaților lor când vine vorba de afaceri? Dar mai întâi, chiar știu ei ce gândesc
angajații? Comparația cu opinia publică este pertinentă, mai ales că aceasta rămâne un factor cheie în dezvoltarea brandului.
Democrația capătă formă prin convingerile oamenilor și probabil ați observat că majoritatea democrațiilor din ziua de azi sunt
disfuncționale, adesea alarmant de disfuncționale, mai ales dacă ne uităm la rata de participare redusă la alegeri. Atitudinea
anti-intelectuală promovată de învățământ și de către media indică interesele politice și comerciale de a manipula cultura
pentru atingerea propriilor scopuri. Iar implicațiile pentru liderii din lumea afacerilor sunt de rău augur. De bine de rău,
politicienii, liderii de business, mediul academic, media, dar și evident părinții și profesorii, au nu numai mijloacele, ci și obligația
de a influența gândirea oamenilor. Iar întrebarea critică este: cui datorează ei această obligație? Dacă nu adevărului, atunci
vreunei agende ideologice, care este prin definiție o distorsionare a adevărului, iar ceea ce ne furnizează este doar propagandă.

Pe scurt, nici măcar nu ar trebui văzuți ca lideri…

Și dacă nu fac asta, ei încetează să fie lideri, iar cuvintele ca viziune, misiune, strategie, cultură organizațională și altele
asemenea sunt fie minciuni, fie complet lipsite de sens. Încă o dată, obligativitatea adevărului pentru leadership este esențială
pentru a lua poziție și a livra ceva. Mai mult, sunt o mulțime de oameni complet lipsiți de scrupule gata să se infiltreze atunci
când liderii abdică de la responsabilitățile lor. În mod inevitabil în această epocă a dezamăgirii, sofismul postmodernist se va
ascunde în spatele întrebării: „Ce este adevărul?” Ceea ce ne conduce la atitudinea lui Hitler, care a spus că „învingătorul nu va fi
întrebat niciodată dacă a spus adevărul.” (Din fericire pentru noi el nu a reușit să fie un învingător, dar zicerea asta i s-a aplicat și
lui Stalin, căruia îi datorăm cei 45 de ani de călătorie către nicăieri!) Adevărul este realitatea, modul în care stau lucrurile. Iar
cunoașterea poate duce doar la adevăr; pentru că a avea cunoștințe înseamnă a cunoaște realitatea, ceea ce este și ceea ce nu
este.

Așa cum a evidențiat, cu uimire, Einstein, intelectul uman, cu toate limitările sale, este capabil să înțeleagă realitatea. Dacă
scopul central al umanității nu este cunoașterea adevărului, nici știința, nici filozofia, nici legile și nici educația nu pot avea vreun
sens. Și totuși războiul contra adevărului s-a purtat mereu, așa cum este ilustrat de dezbaterile lui Platon cu sofiștii, care, într-un
mod extraordinar de modern, erau motivate mai mult de utilitate decât de adevăr. Platon a trudit peste cincizeci de ani pentru
a-și da seama ce-i făcea pe sofiști atât de periculoși. În dialogul final, el a dezvăluit modul în care aceștia au fabricat o realitate
fictivă. Coșmarul lui Platon are o relevanță mult mai mare în ziua de azi pe măsură ce tot mai mulți politicieni și oameni de
afaceri își construiesc ficțiunile care speră că le vor întări pozițiile, fără să țină seama de daunele colaterale.
Și încă și mai rău, majoritatea oamenilor nici măcar nu sunt înclinați să țină seama de asta, decepționați și manipulați așa cum
sunt prin realitatea fictivă creată de sursele de putere prin limbajul corupției. Platon a insistat asupra a trei principii:

  1. O viață plină de sens trebuie să înțeleagă lucrurile așa cum sunt și să trăiască în concordanță cu această realitate;
  2. Potențialul unei persoane poate fi maximizat doar prin accesul și receptivitatea față de adevăr, iar societatea poate fi
    susținută doar prin angajamentul față de adevăr;
  3. Adevărul trăiește și crește în mod natural acolo unde comunicarea este liberă și deschisă.

Adevărul trebuie să fie promovat prin dialog pentru că locuința sa este limbajul sau cuvântul. Iar liderii de business trebuie să se
gândească mult la implicațiile asupra locurilor de muncă unde deziluzia, demoralizarea și neimplicarea sunt realități principale.

Deci ce ar trebui să facă oamenii în orice activitate pentru a se gândi în mod productiv la contribuția care li se cere? Cel puțin
următoarele:

Din experiența mea, liderii din majoritatea culturilor îmbrățișază voluntar aceste principii și implicațiile lor pe termen lung. Falșii
lideri și cinicii sunt cei care îngrădesc, critică și dezlănțuie potopul iluziilor. Ascendența lor în prezent explică sentimentul lipsei
de speranță îngrozitor de comună atât la locurile de muncă, cât și în sondajele de opinie și în viața publică.

Articole asemănătoare

Tudor StoicaTudor Stoica

Cum știi dacă primești un salariu mai mic decât ar fi dispus angajatorul să-ți ofere

Și cum să capeți cât meriți sau mai mult

Bogdan BuzduganBogdan Buzdugan

Munca este suprataxată și nu e bine!

Munca este o necesitate existențială pentru imensa majoritate a omenirii în timp ce consumul este o alegere. Din acest punct de vedere, taxarea muncii la 47%, atât cât ne ia statul din salariul brut, este mult prea mult! În schimb, consumul esențial este taxat cu 5 sau 9%, iar cel neesențial cu 19% (prin TVA). […]

Bogdan BuzduganBogdan Buzdugan

Gestionarea crizei: plasați oameni de acțiune în posturile cheie

„Doi intelectuali care stau jos nu ajung mai departe decât o brută care merge.” Aceasta este una dintre replicile filmului „Un taxi pentru Tobruk”, realizat în 1961 după scenariul lui Michel Audiard. Criza nu poate fi gestionată de către „gânditori” sau de cei cărora le e frică să nu se ardă, torturați de propria pudoare. […]

Cătălin AntonescuCătălin Antonescu

Traind în vremurile Covid-19

Cercetare comparativă în România, Grecia, Ungaria și Republica Cehă

George ButunoiuGeorge Butunoiu

George Butunoiu ne-a respins la interviu pe Mark Zuckerberg, pe Steve Jobs, pe Țiriac și pe mine…

La fiecare articol pe care îl scriu îi îndemn pe oameni să se îmbrace frumos și cu haine curate când merg la un interviu, să se spele pe cap și să-și curate unghiile, să își taie părul din nas, să își facă CV-ul cu grijă, să se pregătească bine dinainte, să învețe bine la școală […]

Articole populare

George ButunoiuGeorge Butunoiu

Ia să-i aducem pe cei din Germania trei luni în România și să-i trimitem pe români acolo, să vedem care-s mai productivi!

Au dublat, au triplat productivitatea. Și, la ce le-a folosit?

Alexandru GoțoiAlexandru Goțoi

Mai este valabilă expresia „du-te, sunt alții care așteaptă la ușă”?

Piața forței de muncă din Romania in 2019

Mirela OpreaMirela Oprea

Cât de gravă este criza forței de muncă și cum se poate rezolva

Și ce ar trebui să facă o afacere pentru a păstra echilibrul între profitabilitate și sustenabilitate

Radu SavopolRadu Savopol

Vom dubla salariile, când vom vinde dublu iar statul va taxa mai decent

Interviu cu antreprenorul român care a speriat Starbucks

Marius AdrianMarius Adrian

Primul meu faliment sau cum am pierdut 50.000 euro

Ca să trec mai ușor peste pierdere, am privit acești bani ca pe o taxă de școlarizare.