Burnout! Ce faci când pur și simplu nu mai poți să muncești?

Suferi de burnout sau sindromul epuizării profesionale atunci când ai da orice să nu te mai duci la munca, pentru că simți că nu mai poți. În manifestările moderate apar repulsia față de ceea ce poate iți făcea cândva placere, dezinteresul și o stare proastă, neproductivă; imposibilitatea de a te bucura de succesele care pot apărea. Când sindromul burnout e copleșitor, chiar și activitățile ușoare pot părea epuizante, satisfacția și rezultatele dispar, iar jobul tău are de suferit.

Sindromul epuizării profesionale se instalează de cele mai multe ori pe nesimțite: prea multe taskuri/mailuri, prea multă interacțiune – prea puțin control, prea multe lupte “politice”, prea multe ore muncite, prea mult stres, prea puțină motivație și recunoaștere.

Cum poți să contracarezi sau să gestionezi această stare? Sunt mai multe opțiuni. Poate te regăsești în cele de mai jos, poate nu.

Ia o pauză. Desprinde-te de tot și vezi daca întoarcerea la munca te bucură. Organizează-te și planifică-ți activitățile în pasi măsurabili. Analiza fiecărui pas îndeplinit și recunoașterea impactului pozitiv pe care îl are asupra companiei – dar și asupra dezvoltării tale profesionale – sunt motivante.

Diversifică-ți activitățile sau găsește-ți un hobby. E o opțiune din ce în ce mai atractivă, acum, când internetul ne unește și ne mobilizează în activități de grup fără precedent. Fă mișcare – efortul fizic și exercițiile solicitante, care necesită antrenament bine gândit și executat, sunt cele care readuc echilibrul bio-chimic, dar și obișnuința obiectivelor măsurabile și realiste.

Gândește-te cum ar fi să renunți cu totul la task-urile care te stresează. Dacă la o analiză sinceră simți că poți funcționă și fără acestea, atunci ai opțiunea să faci o schimbare fără regrete. În caz contrar, poți controla măsurabilele: volumul, periodicitatea, complexitatea, urgența etc. Apoi le poți comunica managerului direct și negocia. Când nivelul de stres se măsoară negru pe alb, e greu de negat sau ignorat.

Burnout-ul este o manifestare fiziologică a emoțiilor negative pe care le trăim la serviciu. În cele mai multe cazuri noi deținem controlul, pentru că emoțiile, deși declanșate de factori externi, sunt în fond decizia noastră. De aceea vom constata că, într-un mediu aparent toxic, de exemplu, sunt angajați care funcționează normal ani sau zeci de ani, iar alții nici măcar câteva luni. Harta noastră emoțională depinde de anumite “redute” care, odată distruse, duc la un nivel de stres insuportabil și la abandon: demisie, dezinteres sau boala. Redefinește-ți “redutele” și schimbă-ți strategia.

Realist vorbind, sunt rare situațiile în care stresul sau încărcarea excesiva își păstrează același nivel insuportabil zi după zi, timp îndelungat. Inevitabil lucrurile se schimbă, iar nivelul de stres poate fi reprezentat grafic de o sinusoidă cu amplitudine, frecvență și perioadă variabile. Percepția noastră nu este însă la fel de adaptabilă, așa încât tindem să confundam jobul cu viață noastră, percepând epuizarea pe termen lung, nu numai când anumiți stimuli o declanșează. Evident, nu vorbim de situațiile extreme care, din păcate, există.

Din nou revin la latura emoțională. Emoțiile negative alterează percepția și impun tipare de gândire destructive ce influențează modul în care privim lucrurile, felul în care interacționam cu ceilalți, în care ne organizam, interesul pentru munca și pentru rezultate. Aceasta se reflecta în fluctuația de personal și de performanta. Nu degeaba în companiile mari exista “career path”, acesta definind clar pașii de urmat în evoluția în cariera, transmițând subtil un mesaj esențial: că încercările asimilate fiecărui nivel sunt lăsate în urmă la trecerea la nivelul următor. Dozat, efortul capătă sens prin creșterea complexității, prin măsurabile, dar mai ales prin recunoașterea și premierea succesului. Aici, un lider sau mentor bun are un rol hotărâtor.

Oamenii pasionați și motivați înseamnă o echipa sănătoasă, iar o echipa sănătoasă formează o companie de succes. Pasiunea, ca să se manifeste plenar, se cultivă prin disciplină și exercițiu, ca și succesul.