Prima companie cu răspundere limitată a fost Compania Indiilor de Est formată de un grup de comercianți englezi în 1599 pentru a finanța explorarea teritoriilor necunoscute și comerțul cu Indiile Orientale. Un an mai târziu, regele oferea un statut de monopol pentru comerțul cu Indiile Orientale companiei. Compania engleză nu era unică în Europa, ci avea o competiție puternică din alte țări europene. Companiile formate din asocieri de comercianți și investitori apăruseră și prosperau în Olanda și Franța. Investitorii privați olandezi au finanțat războiul cu Spania, obținerea independenței și crearea unui vast imperiu olandez. Investitorii englezi au finanțat victoria împotriva Gran Armada în 1588 și apoi au finanțat expedițiile de explorare, cucerire și revendicare a teritoriilor care au format cel mai mare imperiu din istoria omenirii, Imperiul Britanic.
Vreme de mii de ani, oamenii care ajungeau să aibă o datorie puteau fi urmăriți pentru aceasta toată viața, își vindeau copii sau se vindeau pe ei înșiși în sclavie pentru a putea plăti datoriile contractate.
Armarea unui vas pentru a găsi și exploata o nouă rută comercială era o întreprindere foarte riscantă, așa încât trebuia găsită o soluție ca investitorii dornici de câștiguri să poată investi fără să riște ruina personală. Soluția a fost compania cu răspundere limitată, a cărei răspundere este limitată la capitalul subscris, fără a atrage în vreun fel răspunderea patrimonială a investitorilor în cazul în care compania nu putea să acopere debitele sale din capitalurile subscrise.
Investiția colectivă și asumarea riscului limitat au propulsat lumea într-o epocă europeană. Națiunile vest-europene au schimbat lumea de o manieră ireversibilă. Astăzi, întreg globul este organizat în forme de guvernământ europene, cu Parlamente, guverne și constituții, cu legi în stil european. Că sunt Japonia capitalistă, sau China comunistă, aceste țări se organizează în după modele europene. Aproape toți pământenii au o cultură care imită cultura europeană și își doresc o viață după modele culturale europene.
Economia Republicii Socialiste România s-a prăbușit după 1990 și a fost complet reconstruită în ultimii 30 de ani. Noua economie este mai competitivă și a adus mai multă prosperitate românilor decât oricând în istoria noastră. Asta nu s-a întâmplat datorită deciziilor guvernelor și parlamentelor, ci datorită românilor care au decis să își înființeze o firmă, să devină capitaliști. Străinii au avut și ei partea lor de contribuție. Firmele străine au educat forța de muncă, au făcut transfer de tehnologie și ne-au învățat să concurăm într-o piață liberă. Și au adus capital într-o țară care avea foarte puțin capital.
Legea 31/1990 a definit cadrul de organizare a companiilor independente și cea mai răspândită formă de organizare este SRL-ul, societatea cu răspundere limitată.
Decizia lor a fost una corectă, pentru că deschiderea unei afaceri este o întreprindere riscantă:
Dintre cele 6900 de companii înființate în anii 90, doar 49 mai sunt active.
Durata medie de viață a unei companii în România este de 9-10 ani, iar dintre acestea 13 nu înregistrează venituri și doar 14 au venituri peste 1 milion de euro, conform analistului Iancu Guda.
Jumătate dintre companiile înființate își întrerup activitatea în 5-10 ani de la înființare.
Chiar dacă Legea 31/1990 stabilește clar răspunderea limitată a SRL-ului, practica ANAF a fost să țină administratorii responsabili de datoriile neachitate ale SRL-urilor falimentare (sau împinse chiar de ANAF spre faliment). Administratorii societăților falimentare sunt urmăriți în justiție, conturile personale sunt blocate de ANAF și astfel sunt împiedicați uneori definitiv să investească din nou, să încerce încă o dată să creeze o companie de succes.
Nu este de mirare că avem cel mai scăzut număr de companii la mia de locuitori în UE: doar 23.
Nu numai că suntem pe ultimul loc în UE la acest capitol foarte important, ci vedem că dinamica se înrăutățește, nu se îmbunătățește.
Riscul crescut artificial de zelul nelegal al ANAF, birocrația excesivă și reglementările care cresc costurile oricărui start-up, dublate de îmbătrânirea populației fac ca tot mai puțini români să-și dorească să devină patroni. Mecanismul de creare, competiție, eșec sau succes e unul darwinian în esență, dar este cel mai puternic motor de inovare și prosperitate pe care l-au inventat oamenii vreodată. Motorul prosperității nu este munca țăranilor, muncitorilor și intelectualilor, cum ne-a învățat Partidul în socialism, ci antreprenoriatul.
Acum, când finanțele statului sunt în cea mai proastă stare din ultimii zece ani, guvernul de pompieri de serviciu al lui Orban trebuie să lege câinii ANAF și să permită românilor să încerce să-și îndeplinească visele fără riscul ruinei personale și al unei vieți de paria, cu conturile poprite, fără proprietăți și cu salariul poprit pe viață.
SRL-ul a cucerit și modelat lumea. Ar putea rezolva și problemele noastre. Aproape toate. Pentru asta ar trebui să ne hotărâm să respectăm legea. Și nu suntem prea buni la asta.
„Nu înțeleg cum puteți fi atât de rupți de realitate încât să...”; „Eu cred că voi n-ați mai văzut un client din industria X decât în poze...”; „Există idei proaste, idei catastrofale și ideea asta...”
Win-win e mai mult decât un slogan Dl. G era cel mai bun vânzător al companiei producătoare de software tip enterprise. Acum doi ani a luat un bonus consistent pentru că a adus un client de prestigiu, înfrângând competitori puternici într-o competiție în care ambițiile au ieșit la suprafață. ”Am triumfat, explică el și astăzi, […]
Care este cel mai probabil scenariu pentru tine și firma ta, pentru finalul stării de urgență? Ce ai de gând să faci în acest caz? Ce ai putea să faci în scenariul pesimist? Concret, care e lista de acțiuni pe care le vei întreprinde începând din acest moment ca să te protejezi pe tine și pe familia ta?