Standard
Oana Radu Oana Radu

Ești „pe făraș”? Strategii pentru momentul când pierderea jobului e iminentă

Eu nu aș folosi expresia „pe făraș”. Și vă spun și de ce. Am crescut la sat, la bunicii mei, până la 6 ani, iar vara măturam bătătura în fiecare sâmbătă. Adunam tot gunoiul într-un loc, iar apoi îl puneam pe tot într-un sac, cu fărașul, pentru a fi dus la marginea satului. Practic, în mintea mea era că tot ce ajunge pe fărașul acela… nu e bun! Iar eu nu cred că dacă ne pierdem locul de muncă – suntem „pe făraș” – înseamnă că nu suntem buni. Cred că înseamnă doar că nu suntem la locul potrivit pentru noi. Nimic nu este întâmplător în viață. Și până la urmă există un loc potrivit pentru fiecare.

Să revenim la întrebare. Cum știm că urmează să ne pierdem locul de muncă? Nu există un răspuns „general valabil” pentru că asta depinde de numeroși factori: nivelul ierarhic al poziției ocupate, strategia companiei, procedurile de HR, cultură organizațională etc. Totodată, uneori pur și simplu SIMȚIM, nu știm…

Eu, la rându-mi, am fost concediată de două ori. Cum am știut prima dată? În primul rând n-am știut așa… deodată. Mai întâi am bănuit. Se schimbase CEO-ul și odată cu el și stratagia de business (din care înțelesesem că echipa mea nu mai avea un rol cheie, pentru că noul CRM fusese deja implementat și toți oamenii trecuseră prin training). Apoi a început să se vorbească prin companie că ar urma restructurări… Și m-am dus la șeful meu să întreb dacă voi fi și eu pe lista. Și mi-a confirmat că din motive de business, poziția mea va fi restructura – urma să îmi spună oricum el curând.

Cum am știut a două oară? De dată aceasta mai degrabă am simțit… mi-am dat seama la un moment dat că este un conflict mare între valorile mele personale și valorile companiei… iar de aici nu a mai fost decât un pas până la discuția cu șefa mea care m-a scos la cină și mi-a spus că nu mă mai potrivesc cu contextul actual din companie.

Cred că primul lucru pe care îl poate face oricine în această situație este să își facă o strategie de back-up (sau nu 😊) prin care să se asigure că este bine poziționat în piața muncii:
• să își scrie un CV succint, clar, bine structurat care să îi pună în valoare experiența profesională încă din prima pagină
• să își actualizeze profilul de LinkedIn și să îl optimizeze SEO pentru a apărea în topul căutărilor după cuvinte cheie relevante
• să afle care sunt cele mai eficiente canale prin care își poate găși job-ul dorit (ex: site-uri relevante, LinkedIn, contacte recrutori/agenții de recrutare etc.)
• să se pregătească pentru interviuri (căci da, sunt multe lucruri/situații/întrebări/etc. pe care trebuie să le știe pentru a se prezența cu încredere și cu șansă mare de succes)
 
Pot face acest lucru singuri (însă recomand research serios pe Internet pentru că nu este atât de simplu cum pare), cu ajutorul unui consilier în carieră sau folosind serviicile de outplacement pe care multe companii le pun la dispoziția angajaților, mai ales dacă este vorba despre un proces de restructurare.

În care domenii profesionale din România este cea mai ușoară respectiv cea mai complicată găsirea unui loc de muncă nou?

Din experiența mea cu clienții pe care i-am pregătit pentru a-și găși mai repede și mai ușor job-ul dorit, pot spune că cel mai ușor și-au găsit în domeniile IT, HR și Marketing iar cel mai greu/complicat în Achiziții/Logistică și Legal (explicația fiind că în aceste domenii nu se deschid des poziții în companii). Însă și aici lucrurile sunt discutabile. Pentru că depinde mult de poziționarea în piață muncii (cum am explicat la întrebarea de mai sus), rețeaua de cunoștințe care pot face o recomandare în cazul în care este o poziție deschisă în compania unde lucrează, rețeaua fiecăruia de recrutori, senioritate/nivel ierarhic, experiență profesională, pachetul de Compensații & Beneficii dorit etc.
  
Cum poate fi transformat momentul concedierii într-o oportunitate? Aceasta este întrebarea mea preferată. Cum spuneam, nimic nu se întâmplă întâmplător. Toate experiențele personale și profesionale pe care le-am avut m-au ajutat să îmi răspund la întrebările „Cine sunt eu?” și „Care este Scopul meu în această viață”. Așa că după 20 de ani în lumea Corporate, la a două concediere mi-a fost clar că este momentul oportun să merg mai departe ca freelancer, în direcția „Misiunii/Scopului” meu: „Să creez spațiu pentru cei care vor să se (re)descopere și să-i ghidez pe calea evoluției personale și profesionale, pentru a-i ajuta să trăiască o viață cu Sens, care să le aducă împlinire și bucurie”.
  
Așa a fost în cazul meu. Însă pot fi numeroase oportunități, nu doar aceea de a porni pe calea antreprenoriatului. Concedierea poate fi o bună oportunitate de a ieși din zona de confort și a caută un job mai bun sau mai bine plătit, de a avansa în carieră, de a face o reconversie profesională, de a accepta noi provocări profesionale și nu numai.