Ia să-i aducem pe cei din Germania trei luni în România și să-i trimitem pe români acolo, să vedem care-s mai productivi!

Când am ajuns prima dată să stau mai mult timp în birourile din străinătate ale unei mari și mândre corporații, acum vreo 20 de ani, când am văzut și am înțeles cam ce fac, cum și cât lucrează, am fost șocat. Nu făceau cu nimic mai mult și mai bine decât cei de la filiala lor din București. Ba dimpotrivă, am început eu să-mi dau seama. Un angajat de acolo se ocupa de mai puține dosare și proiecte decât cel de aici, le termina într-un timp mai lung, și nu neapărat mai bine. Apoi am ajuns la alții, și la alții, și am început să mă obișnuiesc cu șocurile.

Altă surpriză de proporții am avut când am luat mai de-a fir a păr faimoasele proceduri ale firmelor occidentale, proceduri care, se știe, fac adesea marea diferență. Încă o dată am văzut cum au greșit marii noștri profesori de la facultate care ne garantau, cu mâna pe inimă, că logica e universală. În bussiness nu e, se vede treaba. Iar despre calculatoare, softuri, tehnologie în procesele de management, de organizare industrială și pe unde te așteptai să fie, nu mai spun, surprize, surprize!

Zilele trecute am fost la o fabrică a altora mari, cu zeci de fabrici pe vreo trei continente. Nu vând nimic în România, doar produc aici și apoi trimit peste tot în lume. Fabrica de la noi are cea mai mare productivitate din Europa și e a doua sau a treia din lume. Căutau un director general. Și mi-au spus că nu au nevoie de un geniu, ba dimpotrivă, vor pe unul care să nu îi streseze. Tot ce are de făcut e common sense, domnule Butunoiu! Într-adevăr, când mi-au arătat ce și cum, nimic, dar absolut nimic nu era nemaivăzut, nemaiauzit.

Și mii de oameni cu care am stat de vorbă îmi confirmă că nu sunt primul care a văzut asta. Acesta e jobul meu, pentru asta sunt plătit, să stau de vorbă, de dimineața până noaptea, cu oameni care îmi spun ce și cum au făcut, cum e acolo, cum e dincolo, de ce cred ei că e mai bine așa și nu altfel, lucruri din acestea. Și sigur, mulți sunt surprinși când ajung prima dată „dincolo” și intră într-o firmă, trecând de biroul frumos amenajat al recepționistei. Poate că cea mai sintetică și mai semnificativă descriere e cea a unuia care s-a dus pentru prima dată la sediul central din Viena al companiei lui de asigurări: Să știți că în firmă era exact ca la noi, și vă pot spune asta după ce am stat câteva săptămâni bune. Dar, cum treceai de ușă și ieșeai în oraș, te trezeai dintr-odată în altă lume față de cea din care venim noi…

Și mai interesant e când cei de aici sunt mai eficienți și o iau înaintea celor de dincolo. Îmi povestea cu nervi un prieten dintr-o mare firmă de servicii financiare că tocmai au primit o directivă de la head-office cum că trebuie să introducă anumite sisteme, procese și proceduri pe care compania le-a impus la nivel global. Era un sistem pe care ei îl avuseseră deja în urmă cu vreo trei ani, dar pe care l-au înlocuit cu unul mult mai avansat, prin care, cu opt oameni fac acum ceea ce vreo 50 de dincolo fac nu atât de repede. S-au suit cu toții în avion, în frunte cu președintele străin al filialei din România, și s-au dus la head-office că să-i convingă să nu schimbe lucrurile la București. Dar cei de dincolo nu și nu, directiva e directivă, toată lumea trebuie să treacă la noile sisteme. Și, o să vă întoarceți cu cei câțiva ani în urmă? Nu, evident că nu, dar vă trebui să găsim o soluție că să ne prefacem că am făcut-o. O să ne coste ceva în plus, dar, asta e, daca e directiva…

Totuși, productivitatea în România e la jumătate față de cea de dincolo – ni se spune neîncetat. Păi cum așa? Pai, nu vedeți, dincolo vindem de două ori mai mult, cu același număr de oameni! Serios? Ia să-i aducem pe cei din Gemania trei luni în România, și să-i trimitem pe cei de aici dincolo. Să vedem cât vor vinde nemții aici, să vedem cum e cu productivitatea într-o țară de oameni saraci, cu administrație coruptă și putredă până în măduvă oaselor, cu justiție care funcționează doar când e să-i prindă pe cei care fură statul, dar niciodată pe cei care înșală o companie privată, acolo unde un contract nu are nicio valoare, iar dacă te fură un angajat trebuie să-i dai și salarii compensatorii că să scapi de el.

Da, când spui că productivitatea e mai mare sau mai mică într-o zonă sau în alta, într-o țară sau alta, primul impuls este să crezi că oamenii din companiile de acolo sunt mai deștepți sau mai proști decât alții, mai silitori sau mai leneși, că muncesc ore mai lungi sau mai scurte decât ceilalți. Dar nu este așa! Cauzele diferențelor de „productivitate” trebuie căutate în alta parte! Și chiar mai mult, aș spune, cei din țările cu productivitate la jumătate sunt obligați să fie mai inventivi, mai inteligenți, să lucreze mai mult și mai bine de cât ceilalți. Altfel, dacă ar fi la fel ca ei, „productivitatea” ar scădea la sfert… Cum spunea un prieten străin, la fel de sintetic și de elocvent: E uimitor că nu se miră nimeni cât de mult pot vinde la voi, totuși, unele companii într-o țară administrată astfel. Și, oricum, într-o astfel de țară, mărirea productivității nu e neapărat o garanție a unui business mai mare și mai profitabil. Am văzut destui care și-au dublat, și-au triplat productivitatea. Și, la ce le-a folosit?

Și da, probabil că următorul mare salt în productivitate în România va fi atunci când oamenii de afaceri se vor implica direct în politică, spre a face și acolo lucrurile așa cum le-au făcut în companiile lor. Dacă au arătat atât de clar că pot face lucrurile la fel ca dincolo, de ce să nu meargă mai departe? S-ar putea să fie ultima mare, foarte mare rezervă de productivitate de la noi. Eu le recomand să facă niște calcule la rece, să vadă ce au de pierdut și de castigat pe termen scurt, mediu și lung, așa cum fac toate celelalte analize de oportunitate și de business…

PS: celor care vor sări în sus și vor spune că, iată, ce prostie, eu am văzut o firmă în Italia în care cei de acolo erau mult, mult mai tari decât cei de la filiala lor din București, le spun că da, și eu am văzut firme mult mai tari dincolo, infinit mai avansate și mai sofisticate. Doar că nu despre ele e articolul ăsta…

sursa: georgebutunoiu.com